Ceea ce nu s-a întâmplat, după căderea comunismului, şi Polonia a fost un exemplu prin sindicatul Solidaritatea, s-a întâmplat în weekendul trecut: pentru prima dată stânga va fi totalmente absentă din Parlamentul polonez. Conservatorii catolici ai partidului euro-sceptic “Dreptate şi Justiţie” (PiS) condus de Jaroslaw Kaczynsky, a obţinut 39,1%, în alegerile legislative, ceea ce corespunde, graţie bonusului, unui număr de 242 de locuri, din cele 460 din Parlament. Liberalii centrişti ai platformei civice (PO), aflaţi sub bagheta premierului Ewa Kopacz, cu doar 23,4% au intrat în posesia a 133 de locuri, în timp ce mişcarea anti-sistem a rockerului Pawel Kuky a obţinut 44 de mandate. În fine, partidul neo-liberalului Ruszard Petre a obţinut 22 de mandate. Polonia se află de 25 de ani pe creştere economică, are şomajul redus la o singură cifră, iar în privinţa absorbţiei fondurilor europene constituie un exemplu. Victoria PiS în alegerile legislative, după ce în luna mai, candidatul său, la alegerile prezidenţiale, Andrzej Duda, câştigase, nu este tocmai o veste bună pentru Bruxelles, dacă se au în vedere antecedentele. Fapt paradoxal, stânga poloneză nu a dispărut odată cu comunismul. După cădereea zidului, relocarea în stânga democrată i-a permis chiar să conducă destinele ţării. Liderului SLD (Alianţa stângii democrate) Alexander Kwasniewsky a avut două madate de preşedinte (1995-2005) primul câştigat chiar în faţa lui Lech Walesa, simbolul Solidarităţii. În 2001, SLD cu nu puţini ex-aparatcici comunişti, obţinea majoritatea în Parlamentul de la Varşovia. Declinul a venit după 2005, când în urma unor scandaluri de corupţie a fost trimis în opoziţie de partidul Dreptate şi Justiţie al fraţilor Jaroslaw şi Lech Kaczynsky. Analiştii polonezi opinează că divizarea forţelor de stânga, contestarea reciprocă a acestora, a făcut ca stânga unită să obţină doar 7,5% din sufragii, pragul pentru coaliţii fiind de 8%, iar tânărul partid Razem (“Împreună”) să obţină 3,62%, sub pragul de 5%. Nu-i mai puţin adevărat că între 1995 şi 2005, socialiştii polonezi au dus o politică economică de dreapta, în plan politic exprimarea lor fiind centrată pe confrunatarea dintre liberalii pro-europenii şi conservatorii xenofobi. Programul populist al PiS a sedus o parte din electoratul tradiţional al stângii, decepţionaţi de inegalităţile sociale suportate prin tranziţia liberală. De altfel dezbaterea stânga-dreapta, niciodată pertinentă şi în România, a fost subtituită cu dezbaterea “mai puţină sau mai multă Europa“, Bruxellesul apărând în ochii naţionaliştilor, precum Moscova în epoca comunistă. Necesitatea creeri unei stângi moderne, slogan cunoscut nu-i aşa, relansată în 2010, n-a mai fost concretizată. Clar este faptul că stânga post-comunistă a eşuat, în Polonia, iar vresiunea modernă nu a apărut. Suspecte par acum promisiunile electorale ale conservatorilor, care au anunţat-o pe Beata Szydlo drept premier, acestea ridicându-se la 39 miliarde zloţi (9,9 miliarde euro) deşi opozanţii şi numeroşi economişti vorbesc de dublu. Câteva promisiuni cu scadenţă imediată: 120 euro (500 zloţi) alocaţie pentru fiecare copil, pe lună; vârsta de pensionare 65 ani – barbaţi, 60 de ani – femei; salariul per oră, inexistent actualmente, de 12 zloţi (3 euro); medicamente gratuite pentru persoanele în vârstă de peste 75 de ani. Toate acestea în primele 100 de zile ale noului guvern, adică până în luna martie 2016. O nouă lege a TVA, taxe pe operaţiunile bancare şi hypermarketuri. Fundaţia FOR, condusă de Lezek Balcerowicz, părintele reformelor liberale, după căderea comunismului, a avertizat că introducerea unei taxe pe tranzacţii financiare (0,14% pe acţiune) ar putea conduce la scăderea cu aproape 50% a cifrei de afaceri a Bursei de la Varşovia. Partidul lui Kaczinsky mai doreşte să ranforseze autoritatea statului în economie, şi să se opună intrării Poloniei în zona euro. În opinia guvernatorului Băncii Centrale a Poloniei, Marek Beka, monopolul puterii exercitate de PiS ranforsează stabilitatea scenei politice poloneze.
