Grădina Botanică, stop-cadru de toamnă

Grădina Botanică, pe zi ce trece, primește o și mai puternică infuzie de prospețime. Pusă și mai mult în valoare de această toamnă plină de candoare, se descoperă vizitatorilor ca o bijuterie șlefuită din ce în ce mai bine. Aleile au fost refăcute, copacii își etalează siluetele maiestuoase după ce au fost fasonați de vegetație, lacurile îşi arată limpezimea albiei, iar cascadele de flori sunt surprize care ţin în loc pe cei care pătrund în această oază mirifică. Prin cromatica inspirată a băncilor și lampadarelor, Grădina respiră un aer romantic și o atmosferă de liniște. Deși lucrările de reamenajare nu s-au terminat, frumusețea sa este scoasă la iveală într-un mod aproape neaşteptat de bine, aducându-i pe aleile sale pe tineri, pensionari, mame cu copii și chiar fotografi pasionați de natură.

La Grădina Botanică se lucrează încă din primăvară și mai sunt lucruri de făcut. La intrarea principală se sapă șanțuri pregătindu-se terenul pentru noua poartă ce va fi amplasată acolo. Autoritățile locale și-au propus să extindă frumusețea grădinii chiar până la punctul de acces, fiind în lucru o poartă ce va purta amprenta anilor 1900. La mică distanță de aceasta, se află Fântâna Jianu, proaspăt refăcută. Construită la 1800 de Hagi Stan Jianu, întemeietorul primei școli românești de la Preajba, raionul Craiova, fântâna avea o apă limpede și bună care era transportată și vândută de către sacagii în oraș până pe la anii 1904-1905, când în Craiova s-a introdus prima alimentare cu apă, prin conducta de la Gioroc. Pe o plăcuță de marmură, stă scris tot acest istoric, cu mențiunea că Fântâna Jianu nu trebuie să fie confindată cu numele lui Iancu Jianu. În lumina blândă de dimineață, doi craioveni încărcau bidoane cu apă și comentau pozitiv despre transformările de aici.

Cascadele florale, o surpriză pentru vizitatori

Pe oricare dintre vizitatori pașii îi poartă pe lângă covorul de flori care a fost așternut chiar la intrare. În albumele Grădinii se menționează că acolo era locul rozariumului creat de profesul Alexandru Buia, unul de o frumusețe răpitoare dar care, din păcate, s-a distrus total în timp. Autoritățile au decis să recreeze o fărâmă din acel decor. Patrulaterul de flori de dinaintea primului lac este brodat pe margini cu trandafiri-pom care amintesc de farmecul de altădată. Bogăția peisajului se completează cu spectacolul creat de natură: de sub o movilă, un mic izvor clipocește în drumul său parcă neatins de trecerea timpului, formând o cascadă în miniatură pe care o zărești ghidându-te după zgomot. La mică distanță, au fost create alte două cascade, de data aceasta de flori. Curgând din două coșuri de nuiele, cocoțate pe coama dealului, valurile de flori străbăteau spinările de verdeață și ajungeau chiar sub picioarele trecătorilor. În lumina caldă a dimineții, peisajul colorat era un tablou deosebit pe care nu puțini erau cei care doreau să-l imortalizeze în fotografii.

Arborii, o adevărată bogăţie

Nu puteau să lipsească din cadru copacii imenși, care străjuiesc ca niște uriași muți aleile grădinii. Au fost fasonați cu mare atenție și astfel pot să fie admirați acum în toată splendoarea lor. Ulmul de câmp, impunător prin dimensiuni aproape gigantice, este o adevărată bijuterie care nu se poate să nu fie remarcată de trecători. În aceste zile însorite, toamna se joacă parcă și mai mult cu culorile frunzelor, creionând peisaje de o frumusețe unică. Ruginiul greu al toamnei se cerne aproape peste tot, dar mai cu seamă din mătasea copacilor ce coboară pe deasupra aleilor, mișcată lin de vântul autumnal. Liniștea este din când în când întreruptă de utilajele RAADPFL care forfotesc de zor, încărcate cu resturi vegetale.

O reamenajare naturală

Un cadru idilic te întâmpină în mijlocul grădinii. Aici întâlneşti un al doilea lac ce se lasă redescoperit. Până nu demult sufocat de vegetaţie sălbatică, luciul de apă aproape că nu se mai vedea şi era ocolit de trecători din cauza mirosului de baltă pe care-l degaja în special în timpul verii. Nimic nu mai aminteşte de acel loc mlăştinos. În cristalinul apei se pot zări acum peşti mici şi familii de nuferi care plutesc la suprafaţă descoperindu-şi tainica frumuseţe. Un lucru plăcut este faptul că reamenajarea nu a afectat cu nimic naturaleţea lacului. După ce a fost curăţată de vegetaţie, apa a fost înconjurată de un gărduţ rustic, împletit din nuiele. Pentru a nu se strica cu totul peisajul, au fost păstraţi snopi de trestie şi papură care păstrează imaginea de început a lacului.

Tinerii redescoperă aleile pentru jogging

Chiar dacă încă mai sunt şi acum echipe de muncitori care îşi văd de lucrul lor, Grădina începe să fie din ce în ce mai vizitată. Pe aleile sale, tinerii vin să facă jogging, ocolind de patru-cinci ori conturul grădinii. Alexandru Vâlcu este unul dintre ei. „Vin odată la două zile şi alerg câte cinci ture complete de grădină. Este foarte uşor acum fiindcă aleile sunt refăcute, nu mai trebuie să ocolesc gropile. Este un lucru extraordinar de bun şi m-aş bucura să văd şi mai mulţi tineri care vin să alerge”, spunea acesta, oprindu-se pentru câteva minute ca să poate un scurt dialog cu noi. Profitând de vremea frumoasă şi de bogăţia culorilor de toamnă, fotografii amatori, dar şi profesionişti au prins momentul şi au venit să-şi întregească albumele cu cadre reuşite din natură. Nu mică ne-a fost mirarea când am zărit, într-o zi de miercuri, o pereche de miri care pozau încadraţi de frunzişul de culoarea aramei pe care-l oferă din abundenţă Grădina Botanică.

O plimbare obligatorie începe în Grădina Botanică

Aleile Grădinii Botanice poartă cu ele şi poveşti de viaţă, unele seducătoare. Două cupluri cu zeci de ani de viaţă împreună mergeau pe alei, păstrând aceeaşi cadenţă a paşilor şi privire detaşată. Constatin Dumitraşcu, pensionar militar, ieşise la o plimbare cu soţia şi doi prieteni de familie. „Grădina este foarte frumoasă. Totul este încântător aici. Noi ne duceam în parc până să descoperim această oază refăcută. Pentru Craiova, cel care a modernizat-o va rămâne în istorie. Încă mai este de lucru, dar sperăm că la anul viitor va fi gata”, ne-a mărturisit acesta. Lângă acesta, prietenul său de familie, colonel în rezervă, Dumitru Deaconu. Cu pantofii lustruiţi, pus la patru ace, cu cravată şi cămaşă de un alb impecabil, a zâmbit spunându-ne cât de sănătos este să ai o viaţă echilibrată, din care să nu lipsească mişcarea în aer liber. Şi la cei 83 de ani ai săi, cuvintele sale se probează. „Am fost un om cumpătat şi atent de a nu face excese. Nici acum, la cei 83 de ani, nu stau în casă, ci ies cu soţia şi prietenii să facem o plimbare înainte de masa de prânz. Iar această grădină, aşa cum arată acum, este tot ce îţi doreşti”.

O poveste de viaţă

Povestea de viaţă a lui Dumitru Deaconu este una specifică oricărui militar de carieră. Specializat în arma geniu, acesta ne povesteşte o încercare grea pe care a trebuit să o treacă la un moment dat. „În Galaţi, era cel mai mare IAS, lângă lacul Brateş, care avea aproximativ 20.000 de ha de teren cultivat. Sub comanda mea, pentru a se evita inundarea complexului agricol, a trebuit să dinamităm un dig de apărare. Am folosit şase vagoane de explozibil recuperat de pe aliniamentul Prut, era vorba de mine nedetonate din cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate că am folosit căşti de protecţie, după explozie am rămas fără auz timp de şase luni. Alţi subordonaţi au păţit acelaşi lucru. Ca în orice profesie, şi aceasta îşi are riscurile sale”, spune scoţând din portofel o fotografie veche. Îl înfăţişează pe el la vârsta maturităţii în carieră şi este o amintire de care este mândru şi care îl face întotdeauna să zâmbească nostalgic. Ziua de ieri a fost una deosebită pentru el deoarece soţia sa mai prindea în buchetul vieţii încă un an alături de partenerul de-o viaţă.

Lucrările continuă

Un teren de baschet, cu zgura gata turnată, aşteaptă să fie terminat pentru a se organiza primele meciuri. Foarte aproape de acesta, se lucrează de zor, muncitorii de la RAADPFL răscolind pământul negru pe care se vor cultiva flori şi gazon. În felul acesta, modernizarea avansează înspre livada de meri şi ultimul lac ce mărginesc grădina. Atunci când se va termina investiţia, Grădina Botanică din Craiova va fi, cu siguranţă, un loc de nerecunoscut care va putea rivaliza cu adevăratele grădini din ţară. Beneficiind de o naturaleţe proprie, dar văduvită îndelung la capitolul curăţenie, Botanica din Craiova îşi redescoperă, pe zi ce trece, farmecul şi amplitudinea valorii de care se mai vorbea doar în manualele de specialitate. Dacă până acum doar vârstnicii erau cei care mai vedeau, prin prisma amintirilor, bogăţia ascunsă a acestui loc, tinerii vor redescoperi destinul Botanicii provocaţi fiind de frumuseţile pe care lucrările de reamenajare le scot la iveală.

LAURA MOŢÎRLICHE şi VALENTIN CEAUŞESCU