După trei zile de expuneri şi demonstraţii în aer liber, cei peste 160 de invitaţi la Târgul Meşterilor Populari de la Craiova au cules roadele muncii şi participării la această a XXXV-a ediţie a evenimentului: vânzări de câteva sute sau mii de lei, aprecierea vizitatorilor şi a cumpărătorilor, dar şi a organizatorilor – Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei şi Consiliul Judeţean Dolj, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Craiova şi cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
Din partea acestora, în cadrul unei festivităţi desfăşurate, ieri, pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, cei mai iscusiţi şi dăruiţi dintre ei au fost răsplătiţi cu premii „pentru merite deosebite în conservarea şi perpetuarea tradiţiei, pentru calitatea şi valoarea creaţiei”. Distincţiile, constând în trofee realizate de artistul sticlar Mihai Ţopescu, din Târgu Jiu, în diplome şi bani, au fost acordate pe două secţiuni – Adulţi şi Copii şi tineret (până în 35 de ani). La cea dintâi, valoarea Premiului I a fost de 1.800 de lei, Premiului al II-lea – 1.500 de lei, Premiului al III-lea – 800 de lei, iar la cea de-a doua Premiul I a valorat 1.000 de lei, Premiul al II-lea – 800 de lei, Premiul al III-lea – 600 de lei.
Marele Premiu şi Trofeul Târgului, în sumă de 3.000 de lei, au fost câştigate de Ion Rodoş, sculptor în lemn din judeţul Argeş, şi i-au fost înmânate de managerul Muzeului Olteniei, Florin Ridiche, şi de Daniela Tarniţă – preşedinte al Comisiei de Cultură a Consiliului Judeţean Dolj. De asemenea, municipalitatea craioveană a acordat Premiul Cetăţii Banilor, în valoare de 1.500 de lei, ceramistului Iancu Giurea, din Şişeşti, judeţul Mehedinţi, acesta fiind înmânat de primarul Lia Olguţa Vasilescu. În plus, organizatorii au oferit nu mai puţin de 12 diplome, tot „pentru merite deosebite în conservarea şi perpetuarea tradiţiei, pentru calitatea şi valoarea creaţiei”.
Marele Premiu şi Trofeul: Ion Rodoş, sculptură lemn, Nucşoara-Argeş
Premiul Cetăţii Banilor: Iancu Giurea, ceramică, Şişeşti-Mehedinţi
Secţiunea Adulţi:
- Premiul I: Ion Măric, pictură naivă, Bacău
- Premiul al II-lea: Ecaterina Oproiu, costume populare, Prahova
- Premiul al III-lea: Elena Mateescu, pictură, Argeş
Secţiunea Copii şi tineret:
- Premiul I: Oana Muşceleanu, icoane pe sticlă, Craiova
- Premiul al II-lea: Ioan Nedelcea, pictură, Predeşti-Dolj
- Premiul al III-lea: Monica Sorescu, bijuterii, Craiova
Distincţii acordate „pentru merite deosebite în conservarea şi perpetuarea tradiţiei, pentru calitatea şi valoarea creaţiei”:
- Constantin Casandroiu, sticlar, Teleorman
- Ilinca Alexandru, pielărie, Vâlcea
- Maria Căţa, ceramică, Mehedinţi
- Ionel Popa, ceramică, Vâlcea
- Costel Popa, ceramică, Horezu-Vâlcea
- Zizica Mihai, icoane, Piteşti-Argeş
- Naghi Margareta, împletituri pănuşă, Corund-Harghita
- Ion Turcitu, ceramică, Oboga-Olt
- Marcel Mocanu, ceramică, Galaţi
- Mathe Deneş, ceramică, Corund-Harghita
- Şcoala Populară de Arte şi Meserii Slatina (ceramică, lemn, ţesături)
- Şcoala Populară de Arte şi Meserii Argeş (ceramică, lemn, ţesături)
De trei ani, Ion Rodoş reprezintă România la Bruxelles
A plecat pe 57 de ani şi ciopleşte lemnul de când se ştie. „Am moştenit din tată în fiu… Nu ştiu vreun străbunic de-al meu să nu fi lucrat în domeniul acesta”, mărturiseşte Ion Rodoş, distins în acest an cu Marele Premiu şi Trofeul celei de-a XXXV-a ediţii a Târgului Meşterilor Populari. Acasă, în Argeş, toată familia „meştereşte” lemnul. „Am doi băieţi. Cel mare e artist înnăscut, tot ceea ce vedeţi făcut de mine lucrează şi el, iar celui mai mic îi place şi tâmplăria”, povesteşte artistul.
Nu puţini au fost craiovenii care, zilele acestea, s-au oprit să-i admire lingurile frumos cioplite, ca şi icoanele „săpate” în lemn. „În România avem motive de inspiraţie la infinit – din faună, din floră, din istorie, din poveşti”, spune Ion Rodoş, întrebat de unde se inspiră. I-a sculptat în miniatură şi pe „marele Brâncuşi”, dar şi pe Amza Pellea, lingura cu chipul acestuia din urmă dăruind-o Muzeului Olteniei, ca amintire, dar şi în semn de mulţumire pentru invitaţia la Târg. „Mie îmi place să creez modele. Numai dacă îmi dă cineva comandă fac un model de două ori, altfel toate sunt unicate. Şi pe toate le iubesc, nu pot să spun că unul îmi place mai mult decât celălalt”, mai spune Ion Rodoş.
La Târgul de la Craiova meşterul a venit pentru prima dată, după festivitatea de ieri declarându-se „emoţionat şi plăcut surprins de premiu”. Asta deşi este obişnuit cu asemenea importante distincţii. S-a bucurat de succes în Olanda, a obţinut Premiul I în Ungaria, în urmă cu un an, dar cea mai mare mândrie a sa este că, trei ani consecutiv, în 2010, 2011 şi în iunie 2012, a reprezentat România la Bruxelles, fiind invitat la Parlamentul European pentru a face demonstraţii de artă.
„Nu particip decât la târgurile culturale. Altfel refuz invitaţia şi s-a întâmplat asta nu o dată. Pentru că eu nu fac comerţ, eu fac cultură. Şi vreau să o transmit mai departe. De aceea nici nu vând lingurile, ca să aibă toată lumea posibilitatea să le admire, ci lucrez la comandă”, adaugă acesta. Ion Rodoş spune că va reveni cu drag la Craiova şi anul viitor, când se gândeşte să aducă aici o expoziţie de furci de tors.
La 76 de ani, Iancu Giurea îşi învaţă strănepoţii să dea formă lutului
Din Şişeşti, judeţul Mehedinţi, Iancu Giurea vine la fiecare Târg de toamnă de la Craiova, deşi are 76 de ani. Aproape toţi dedicaţi prelucrării ceramicii. „De la 8 ani fac ulcele, numai cu mâna în pământ am stat până acum. De la tata am învăţat, el făcea oale”, povesteşte meşterul. E mândru nevoie mare că i-au călcat pe urme şi fiica, şi cei trei nepoţi, ca şi strănepoţii. „Toţi ştiu să facă oale. Şi fac şi eu, cu ce altceva să mă mai ocup acum?”, spune, râzând şi încântat de Premiul Cetăţii Banilor care i-a fost acordat de municipalitatea craioveană. „Mi-au dat o primă frumoasă! Îmi pare tare bine. N-am mai luat până acum. Eu n-am pretenţii la de-astea!”, adaugă Iancu Giurea, mulţumit, totodată, că şi vânzările au mers bine. Şi încheie pe acelaşi ton glumeţ: „Mai vin şi la anul, dacă mai trăiesc, dacă nu…”.
