Deznodământul alegerilor parlamentare parţiale de la Maramureş şi Neamţ, de acum o săptămână, la o analiză mai atentă evidenţiază şi câteva particularităţi electorale, de-a dreptul insolite. Una dintre ele, cea mai pregnantă, este că atât la Maramureş, cât şi la Neamţ, Uniunea Social Liberală s-a luptat nu doar cu principalul adversar politic, PDL, ci şi cu dezertori social-democraţi sau liberali, trecuţi între timp în tabăra puterii. La Maramureş, de pildă, un adversar al candidatului USL Florin Tătaru a fost şi Mircea Dolha, de această dată sub faldurile Partidului Ecologist Român (PER), la origini social-democrat, certat între timp cu primarul municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, şi acesta fost deputat PSD, trecut în actuala legislatură la PNL, dar şi cu conducerea partidului. La Neamţ, Colegiul uninominal 6, candidatul USL Liviu Harbuz a avut de înfruntat, de asemenea, nu doar pe Adrian Rădulescu, oferta PDL, cât, mai ales, tandemul Ioan Munteanu-Culiţă Tărâţă, deveniţi parlamentari în 2008 sub sigla PSD+PC, acum în altă tabără. Semn că înotăm într-o sminteală generală. Cu o stranie euforie, identificându-se cu interesul naţional, Ion Munteanu şi Culiţă Tărâţă nu doar au făcut campanie electorală „pe culoarea verde”, dar au avut şi mai multe pungi, deloc goale, decât USL. Că deputatul Ion Munteanu a fost şi prefect din partea PSD spune multe despre seriozitatea oamenilor noştri politici. Sigur că strategii electorali ai USL vor cântări cumpătat cele petrecute în alegerile parţiale şi nu este obligatoriu să poată fi reprodusă campania electorală a lui Adrian Rădulescu, om de afaceri de-a dreptul înstărit, dar şi un fel de şef al unei organizaţii sindicale (LAPAR), chibiţ, o vreme, la uşa lui Dacian Cioloşi, pe când acesta era ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, plictisit să mai fie secretar de stat, convertit în deputat într-un colegiu „de la ţară”. Rezultatul de la Piatra Neamţ va mări miza desemnării candidaţilor USL. Frustrarea şi demoralizarea celor care nu vor fi desemnaţi candidaţi vor face din aceştia o masă de racolare pentru alte partide. Mai clar, Uniunea Social Liberală, pe lângă noianul de probleme pe care le are în planul armonizării depline a colaborării liberalo-social-democrate la nivelul fiecărei localităţi, mai are acum şi grija evitării trădărilor care ar putea urma. Fiindcă în politica băştinaşă schimbarea la faţă, versatilitatea, nu sunt doar o carenţă de caracter, sunt, mai de grabă, un efect al lipsei de convingeri, al derutei politice. Şi nimic nu se poate aşeza într-o ţară în care neaşezarea, schimbarea de macaz, „maleabilitatea” conjuncturală sunt regula comportamentului individual. Inclusiv actuala fizionomie a parlamentului este tot expresia valului de trădări, migraţiei, traseismului, care au urmat la puţină vreme după alegerile prezidenţiale din 2009.
