Până să se coacă mult-așteptatele lubenițe, în câmpia Dunării, pe nisipul de la Călărași crește cartoful timpuriu, un soi de cartof alb pe care localnicii de aici au început să îl planteze pe suprafețe din ce în ce mai mari. Pe solul fărâmicios, cu multe granule de nisip, sunt aliniate tufele de un verde-închis la rădăcina cărora se formează acum tuberculii. Agricultorii au început deja să îi controleze cam pe fiecare zi pentru a decide în ce moment sunt buni de recoltat. Se muncește din greu încă din februarie, când au fost plantați la mână în câmp, dar sunt așteptate recolte bune de 12 de tone la hectar.
Roșca Cristian s-a dedicat întrutotul agriculturii pe care o practică, de mai bine de 25 de ani numai pe nisipurile de la Călărași. A urmat cursuri de specializare pe diverse culturi, însă este convins că, până la urmă, tot din propria experiență înveți cele mai multe lucruri. „Domnul Toma (n.r. – Vasile Toma ) de la ștațiunea de cercetare Dăbuleni mi-a spus că agricultura înseamnă și puțin risc câteodată. Dacă nu riști, nu câștigi, nu? Iar noi, anul acesta, am riscat cu cartoful și se pare că am câștigat”. Agricultorul a decis ca și anul acesta să cultive două hectare cu cartof timpuriu, pe care le-a semănat la sfârșitul lunii februarie. A riscat mult pentru că, în acea perioadă, temperaturile sunt, de obicei, scăzute. Până la urmă a fost o alegere câștigătoare întrucât gerul a ocolit câmpia Dunării, la fel și bruma, iar cartofii lui sunt acum salvați de orice pericol, aproape să fie recoltați.
Cartoful bate … lubenița
Chiar în urmă cu o zi, agricultorul încercase să vadă cât de mari au crescut cartofii în pământ și se pare că totul merge spre bine. În două săptămâni, după data de 15 mai, vine și momentul recoltatului. „Acum sunt cam cât oul de găină și ar putea să crească și mai mult dar nu îi lăsăm noi. Aici, solul fiind nisipos, se încălzește foarte repede. Ne dă avantajul că ieșim primii cu ei pe piață, dar pe de altă parte noi nu putem să îi creștem până la deplina lor maturitate. Prin urmare, nu avem niște cartofi foarte mari cum au cei din Harghita, care abia acum îi pun în pământ. La 50 de grade la nivelul solului, cât o să fie la vară, acești cartofi încep să fiarbă. De asta, cultivăm doar o singură dată cartofi, iar apoi, pe același teren, punem varză”. La recoltare, cartofii de la Călărași ajung la dimensiunile potrivite, fiind foarte căutați în piețele din România, dar și în Polonia.
O muncă anevoioasă
În spatele câmpului cu cartofi, impecabil îngrijit și promițător în privința recoltei, se află însă foarte multă muncă fizică, dar și un soi de „a fi descurcăreț” pe care agricultorii cu state vechi l-au înțeles din mers. Cristian Roșca are deja furnizorii lui și, la rândul lui, a devenit un mic furnizor pentru alții. Pentru a cultiva cele două hectare de teren ale sale a mers la Târgu Secuiesc de unde a cumpărat cartofii pentru cultură. „Nu poți să mergi să iei cartofi de la oricine din beci. Eu îi iau de la Târgu Secuiesc. Sunt trei furnizori acolo și îți oferă certificat de calitate pentru ei”. A cumpărat 6.000 de kilograme de cartofi, la un preț de 1,8 lei pe kilogram, pe care i-a pus în pământ împreună cu familia și oameni plătiți cu ziua. Munca de plantare este una grea deoarece, la Călărași, cartoful se cultivă deja încolțit și tot procesul acesta trebuie să se facă manual spre deosebire de procedeul clasic, de plantare cu ajutorul mașinilor.
Agricultorii s-au mutat pe câmp
Pentru a-i feri de brumă, cartofii sunt acoperiți cu o folie microporoasă. Materialul de protecție este unul destul de scump, dar pentru a nu avea probleme agricultorul investește o sumă considerabilă și aici. „Este foarte scumpă această folie și din acest motiv se și fură mult de pe câmp. Noi păzim aici în fiecare noapte pentru că hoții i-au furat-o cumnatului meu”. Pentru că petrece aproape tot timpul în câmp – pe lângă cartofi, mai are plantate și lubenițe, vinete și varză – Cristian Roșca și-a încropit și o mică locuință, o căsuță din cărămizi de pământ pe care o iluminează cu ce poate, aici neexistând curent electric. Pentru a-și uda culturile, gospodarul a forat nu mai puțin de cinci puțuri din care scoate apa cu pompele. Are deja propria micro-rețea de irigații pe care și-a procurat-o pe bucăți de pe piață.
„Oamenii sunt foarte harnici”
Ca pentru mai toți agricultorii, cele mai multe bătăi le dă însă absența unei piețe de desfacere. Pentru că nu au unde să-i vândă, cultivatorii de cartofi au două variante la îndemână: fie își vând marfa la samsarii care încep să-i viziteze de cum apar primele recolte, dar la un preț destul de mic, fie decid să-și vândă singuri marfa. „Oamenii sunt foarte harnici și ar munci și mai mult, dar în fiecare an se lovesc de aceeași problemă: nu au cui să vândă, într-un cadru organizat, marfa pe care o produc. Sunt nevoiți să plece prin țară cu mașinile cu cartofi și de multe ori acest efort nu le este răsplătit pe măsură”, a declarat Vergică Șovăilă, primarul localității Călărași. Anul acesta, în comună s-a cultivat cartof timpuriu pe o suprafață de 300 de hectare de teren, mai mult decât în anul precedent.
Din ce în ce mai mulți localnici cultivă cartofi timpurii
Cazul lui Cristian Roșca este unul fericit. Anul trecut a obținut o recoltă bună de cartofi, și din punct de vedere al calității, dar și al cantității. A reușit să-și vândă marfa la un preț bun, însă nu este convins că anul acesta se va întâmpla același lucru. „Cred că, după ce anul trecut a mers bine pe piață cu cartofii, anul acesta va fi mai greu, în sensul că toată lumea a pus cartofi. Deci ar putea fi un exces de cartofi. Dar eu am deja o primă comandă. Anul trecut am vândut unei persoane care a fost foarte mulțumită de cartofii mei și m-a contactat acum să-i livrez și din această recoltă”, ne-a declarat agricultorul.
Cristian Roșca nu este singurul din Călărași care cultivă masiv cartoful timpuriu. Pe porțiuni destul de mari, câmpurile sunt înverzite cu tufele de cartofi care, de asemenea, își așteaptă recoltatul în luna viitoare. De altfel, agricultorii de aici sunt într-o adevărată competiție cu cei din județul Dâmbovița, pe care se pare că i-au devansat, în această primăvară, în ceea ce privește timpurietatea culturii.
LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU
