În cifre absolute, statistica este impresionantă. În cursul primului semestru al anului 2011, numărul grecilor care au emigrat în Germania a crescut cu 84% (4.100), iar al spaniolilor, care au făcut acelaşi lucru, a atins 49% (2.400). Acestea sunt datele cele mai spectaculoase publicate de Destatis, Institutul german de Statistică, pe 22 decembrie a.c.. Cu o rată a şomajului de 6,5%, Germania, mai puţin lovită de criză decât majoritatea statelor europene, a primit, în primul semestru al anului, 435.000 persoane, o creştere de 19% faţă de 2010, un an în care emigraţia a fost consistentă. Dacă până în 2002 Germania a înregistrat peste 800.000 de intrări în fiecare an, această cifră a scăzut la 600.000 şi 700.000 în anii următori. Anul trecut, 798.000 de imigranţi s-au înscris pentru obţinerea documentelor administrative consemnate de statistici. Din cei 435.000 de nou sosiţi în prima parte a anului în curs, 330.000 sunt europeni, iar din aceştia 82.000 polonezi şi 47.000 români. În afară de aceste naţionalităţi, 14.000 sunt turci, tot atâţia sunt africani, 24.000 americani şi 54.000 asiatici. În acelaşi timp, nu mai puţin de 300.000 au părăsit Germania. Şi din aceştia 223.000 au imigrat către o altă ţară europeană, inclusiv 41.000 de polonezi şi 23.000 români. În fine, 15.500 persoane au plecat în Turcia, 9.700 în Africa, 24.000 în America şi 35.000 în Asia. De fapt, începutul anului 2011 a fost marcat de un alt fenomen: libera circulaţie a început la 1 mai, când muncitori din opt ţări europene, centrale şi orientale şi-au făcut simţită prezenţa. Potrivit IAB, între 1 mai şi 1 octombrie 41.000 de imigranţi s-au instalat în Germania, cu 51% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent. Dezbaterile privind integrarea străinilor au fost reduse. Guvernul a anunţat noi măsuri de încurajare pentru favorizarea imigraţiei lucrătorilor calificaţi. Problema care se pune mai nou, cu acuitate, este cea a cunoaşterii limbii, ceea ce nu este deloc simplu. Sondajele realizate atât în Franţa, cât şi în Germania, sugerează că integrarea imigranţilor s-a făcut „foarte rău”. Menţinând toleranţa de până acum şi evocând mâna de lucru calificată ca un factor important, Germania pare, totuşi, înclinată spre concesii. Dar nimic nu este sigur, mai ales că, de la o vreme, se invocă şi diferenţele culturale foarte pronunţate.
