François Fillon, candidatul candidat unic al dreptei la prezidenţiale

0
51

French member of Parliament and candidate for the right-wing primaries ahead of France's 2017 presidential elections, Francois Fillon gestures as he delivers a speech following the first results of the primary's second round on November 27, 2016, at his campaign headquarters in Paris. France's conservatives held final run-off round of a primary battle on November 27 to determine who will be the right wing nominee for next year's presidential election. / AFP / Eric FEFERBERG (Photo credit should read ERIC FEFERBERG/AFP/Getty Images)

În Franţa, François Fillon cîştigă primarele dreptei cu peste 66 la sută din voturi, în faţa lui Alain Juppé.  François Fillon, devine astfel candidat unic al dreptei şi al centriştilor la alegerile prezidenţiale din mai viitor. Turul al doilea al primarelor dreptei desfăşurat duminică 27 noiembrie a atras un electorat şi mai numeros decît la primului tur cînd, spre supriza generală, François Fillon a ieşit primul iar Alain Juppé pe locul al doilea, fostul preşedinte Nicolas Sarkzoy fiind eliminat din cursă.

62 de ani, fost prim ministru între 2007 şi 2012, decontracat dar extrem de sobru pe platourile de televiziune, catolic nepracticant, adept al gaullismului social, tată a cinci copii dintre care patru băieţi, amator de curse de formula unu, François Fillon devine omul providenţial al dreptei. Si implicit cel mai redutabil adversar al stîngii care începe să-şi focalizeze puternic atenţia şi tirul critic împotriva sa. Revista l’Obs, de exemplu, îi dedică un întreg dosar în ultimul număr sub titlul “Adevăratul Fillon”, cu aceste trei remarci pe copertă: arhi-reacţionar, ultra-liberal şi pro-Putin.

François Fillon aduce cu el de fapt o altă mare surpriză în peisajul politic, şi anume revelaţia că în Franţa există un important electorat catolic a cărui mobilizare pare să fi fost decisivă în contextul primarelor dreptei. Iar François Fillon a beneficiat în mod evident de mobilizarea acestui electorat, sau mai precis, după cum afirmă un istoric în Le Monde, a beneficiat de mobilizarea “dreptei patrimoniale”.