Alegerile prezidenţiale: Se intră, peste puţine zile, în campania electorală propriu-zisă

0
154
De regulă, înaintea alegerilor prezidenţiale, măsurătorile sociologice abundau şi întreţineau, într-un fel, dinamismul perioadei respective. De această dată „cazul Caracal”, cu complicaţiile sale neliniştitoare, deplasarea în SUA a principalilor contra-candidaţi, devansează într-un fel cota de interes a prezidenţialelor. Ceea ce nu e tocmai în regulă. Un stiudiu recent Socio Data oferă următoarea „fotografie”, înainte de intrarea, cum se spune, în linie dreaptă: Klaus Iohannis 40 %, Viorica Dăncilă 19%, Mircea Diaconu 16%, Dan Barna 15%, Theodor Paleologu 5%. Cum campania electorală propriu-zisă, oficială, începe la 13 octombrie a.c., dintre contra-candidaţii lui Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă –care n-a atins încă scorul partidului- este văzută cu prima şansă de a accede în turul doi, fiind greu de presupus, în condiţii normale, că poate pierde avansul deţinut în faţa principalilor urmăritori, Mircea Diaconu şi Dan Barna. Contextul este însă unul tulburător, prin evenimentele învolburate, care se prefigurează: în funcţie de deznodământul moţiunii de cenzură al opoziţiei, se poate apăsa sau ridica piciorul de pe acceleraţie. O cădere a Guvernului, ar însemna implicit o inhibare a militanţilor social-democraţi, chiar o stare de degringoladă, în rândul acestora, care ar putea permite repoziţionarea candidaţilor aflaţi momentan pe locurile trei şi patru. După cum o picare a moţiunii de cenzură ar însemna un balon de oxigen şi implicit o revigorare a întregului aparat de campanie social-democrat. Lucrurile nu sunt deloc simple. O eventuală cădere a Guvernului ar complica inclusiv traseul pentru… Klaus Iohannis, obligat într-un fel să-l numească pe Ludovic Orban, drept premier „de aleasă ţinută”, ceea ce ar declanşa discuţii de toate felurile în spaţiul public, unele deloc favorabile preşedintelui Klaus Iohannis. Nenominalizarea lui Ludovic Orban ar genera alt set de probleme, şi acestea cu efecte similare. Momentan Ludovic Orban se arată încrezător în şansele opoziţiei, deşi parlamentarii una semnează, nu rare ori, şi alta votează. S-a  ajuns la această situaţie paradoxală prin retragerea de la guvernare a ALDE, la sugestia lui Călin Popescu Tăriceanu, care la rândul său s-a încărcat cu alte probleme, nu uşor de gestionat. Social-democraţi au în faţă, aşadar, un test major: moţiunea de cenzură. Dacă surmontează momentul se pot pregăti, în relativă tihnă, de sprintul final în care se pot întâmpla multe. În felul acesta moţiunea de cenzură a devenit un ingredient ciudat al campaniei electorale, pentru alegerile prezidenţiale, poate cele mai importande dintr-un ciclu electoral. Ne-am mai întâlnit cu o asemenea situaţie în 2009, când guvernul Emil Boc a fost doborât prin moţiune de cenzură a social-democraţilor şi liberalilor, rămânând să gestioneze treburile administrative până după alegerile prezidenţiale, adjudecate, după cum se ştie de Traian Băsescu, care l-a renominalizat ca premier, însărcinându-l să formeze noul Guvern cu care s-a prezentat în faţa Parlamentului. Urmează aşadar o perioadă „de foc” pe scena politică şi orice scenariu este posibil.