De ce rămâne iritat, în continuare, Israelul

0
109
Hasan Rohani

Diatribele inflamate ale lui Mahmoud Ahmadinejad au constituit multă vreme cel mai serios argument al Israelului pentru denunţarea ameninţării venite din partea unui Iran nuclear. Dar după ce preşedintelui ultraconservator i-a succedat moderatul Hasan Rohani, intransigenţa statului evreu faţă de republica islamică nu mai pare la fel de justificată. Mai ales că este evidentă recenta „operaţie de seducere” în direcţia Occidentului iniţiată de noul preşedinte de la Teheran. Dacă fostul preşedinte al Iranului cataloga Holocaustul drept un mit, succesorul său are grijă să condamne, la CNN, „crimele naziştilor comise împotriva evreilor”. Benjamin Netanyahu repetă însă că Iranul încalcă zilnic drepturile omului. Deşi Hasan Rohani a obţinut liberarea celebrului avocat al ţării Nasrin Satoudeh, arestat în timpul mişcării verzi din iunie 2009, în compania altor 13 prizonieri politici. Molahul moderat a regretat public faptul că „în ultimii ani, mai multe persoane au prezentat diferit imaginea Iranului”. Şi aluzia era clară la predecesorul său. Hasan Rohani a fost salutat la New York, cu ocazia primei sale participări la Adunarea Generală a ONU, semn al unei noi diplomaţii. Cel numit „diplomatul şeic” a avut o strângere de mână cu Francois Hollande înainte de a anunţa de la tribună că Iranul nu este o ameninţare pentru lume. Dar deschiderea iraniană nu l-a convins pe Netanyahu, care l-a catalogat pe Rohani „lup deghizat în oaie”, definind discursul acestuia ca „cinic şi total ipocrit”. „Această intervenţie reflectă exact strategia iraniană de a vorbi şi a câştiga timp, pentru a face progrese în dezvoltarea capacităţilor sale de a produce arma nucleară”, a insistat premierul israelian. „Israelul este foarte preocupat de ceea ce consideră a fi un joc iranian”, a explicat Ely Karmon, cercetător în probleme strategice şi de antiterorism la Centrul interdisciplinar de la Herzliya. „Această schimbare de poziţie este rezultatul sancţiunilor internaţionale şi a nemulţumirii populare din Iran”, a mai adăugat el. Este clar că schimbarea discursului Teheranului pune Israelul într-o situaţie mai puţin confortabilă. În septembrie 2012, Benjamin Netanyahu a făcut polemică, de la tribuna ONU. Mai mult, premierul israelian ar fi dorit administrarea unor lovituri militare instalaţiilor nucleare iraniene, dar această intenţie s-a lovit de refuzul categoric al lui Barack Obama. Partea americană a schimbat tonul faţă de Iran şi, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, secretarul de stat John Kerry se va întâlni cu omologul său iranian, Mohammad Zarif, în cursul unei reuniuni 5+1, pentru a stabili cadrul de reluare a negocierilor pe tema nucleară. Ne aflăm încă într-o perioadă de explorări, însă este evident că Teheranul doreşte să fie luat în seamă. Politica externă a Iranului a fost mereu marcată de pragmatism şi chiar dacă ar putea deveni co-jandarmul regiunii, este greu de crezut că va risca să meargă mai departe, pentru că nici o ţară din lume nu doreşte bombe iraniene.