O frondă care spune multe!

Germania candida la alegerile pentru un loc de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU pentru a 7-a oară. Şi, surprinzător, n-a reuşit. Cum votul la Adunarea Generală a ONU este secret, nu există nici o explicaţie oficială pentru comportarea la vot a diplomaţilor. Cu toate acestea este evident că standardele duble ale Germaniei în ceea ce priveşte dreptul internaţional şi „productivitatea diplomatică” scăzută, criticată recent de Angela Merkel, au fost factori decisivi. De-a lungul anilor, Germania a pledat mereu pentru soluţii diplomatice promovând cu abilitate reconcilierea între vest şi est, precum şi între nord şi sud. Printre exemplele elocvente se numără o poziţie a Germaniei faţă de războiul SUA din Irak, în timpul cancelarului Gerhard Schroder şi refuzul ministrului de Externe, Guido Westerwelle de a participa la schimbarea regimului militar din Libia. Numai că, în anii din urmă, „ceva” n-a mai fost ca înainte: în timpul coaliţiei „semafor”, condusă de Olaf Scholz, cu Annalena Baerbock „la Externe” şi acum cu un cancelar, nepopular, Friedrich Merz, Germania suferă o vizibilă pierdere de prestigiu pe seama semnalelor contradictorii privind războiul din Gaza şi Ucraina, atacurilor SUA şi Israelului asupra Iranului şi Libanului. Gesturi deloc bine primite de sudul global. Spirala sancţiunilor împotriva Rusiei şi războiul din Orientul Mijlociu au contribuit la creşterea preţului la energie şi la criza modelului industrial german. În războiul din Ucraina, reticenţa în a urma iniţiative diplomatice şi abile este adesea justificată prin invocarea dreptului internaţional. O greşeală precum oferta periculoasă de aderare la NATO pentru Ucraina, pe care Rusia a perceput-o ca o ameninţare, a fost ignorată în ciuda avertismentelor venite inclusiv din partea unor experţi americani perspicace. Germania a evitat adoptarea unor poziţii clare. Majoritatea statelor membre ONU înţeleg relaţia istorică specială a Germaniei cu Israelul, însă furnizarea de arme în exces nu place. O parte a presei conservatoare din Germania solicită o reducere a implicării. Deşi este adevărat că multă vreme Consiliul de Securitate a fost paralizat de ameninţările reciproce cu veto din partea celor 5 membri permanenţi ai săi şi nu mai reflectă realitatea politică de putere, acest lucru nu justifică abordarea actuală. Un atac asupra contribuţiei Germaniei (al doilea mare contributor) la finanţarea ONU, ceea ce afectează ajutorul umanitar cooperarea pentru dezvoltare şi politica internaţională de mediu, este trecută cu vederea. Germania ar trebui, în opinia analiştilor să caute un rol de mediere în războiul din Ucraina, abandonând dublele standarde din războiul din Iran şi Gaza. Eşecul este unul major pentru Friedrich Merz extrem de nepopular pe plan intern. În votul organizat la Adunarea Generală de la New York, Portugalia şi Austria au câştigat locuri în grupul statelor vest-europene. Portugalia a primit 134 din 190 de voturi, iar Austria 131 de voturi. Germania doar 104. Consiliul de Securitate al ONU este cel mai important organism investit cu sarcina menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. Are 15 membri din care 5 permanenţi, cu drept de veto (China, Franţa, Rusia, Regatul Unit şi SUA) şi 10 nepermanenţi aleşi pe mandate de 2 ani.