Invitatul lunii iunie la „Scriitori la TRADEM” este eseistul Adrian Mihalache. Critic de teatru şi redactor al revistei „Lettre Internationale”, acesta va susţine mâine, 29 iunie, începând cu ora 17.00, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, conferinţa „Cu Herzen, despre diletantism”. Totodată, autorul va lansa cea mai nouă carte a sa, „Spaţii seducătoare” (Ed. „Tracus Arte”, 2011), şi va prezenta ultimele numere ale revistei „Lettre Internationale”. Proiect cultural iniţiat încă din anul 2010, „Scriitori la TRADEM” i-a adus până acum în faţa publicului craiovean, pentru a conferenţia şi a citi din cărţile lor, pe scriitori precum Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Claudiu Komartin, Michael Astner ş.a.
Adrian Mihalache s-a născut la 22 octombrie 1948 şi a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii. În anul universitar 1999-2000 a fost bursier Fulbright la Western Michigan University, SUA, unde a iniţiat un proiect de cercetare despre calitatea informaţiei şi diversitatea culturală din ciberspaţiu. Şi-a susţinut teza de doctorat în teoria fiabilităţii, iar în prezent este profesor la catedra Tehnologie Electronică şi Fiabilitate a Universităţii „Politehnica” din Bucureşti.
Dintre lucrările sale amintim „Bazele teoretice ale fiabilităţii” (Editura Academiei, 1983); „Reliability Fundamentals” (Elsevier Editions, 1989); „Când calculatoarele greşesc (Fiabilitatea software)” (EDP, 1995); „Navi-gând-ind. Introducere în cibercultură” (Ed. Economică, 2002); „Demonul dimineţii” (Ed. „Vinea”, 2003); „Verva Thaliei” (Ed. Fundaţiei „Ideea Europeană”, 2004 – Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti); „Înaintând mascat” (Ed. „Curtea Veche”, 2006); „Spaţii seducătoare” (Ed. „Tracus Arte”, 2011).
«Diletantul a fost perceput, la început, ca o figură onorabilă, respectabilă, chiar admirabilă. Societatea Diletanţilor, fondată la Londra, în secolul al XVIII-lea, promova gustul pentru literatură şi artele frumoase. Începând din secolul al XIX-lea, lucrurile se schimbă. Diletantul nu se mulţumeşte doar să se bucure de ceea ce fac artiştii, se vrea el însuşi artist, dar fără constrângerile impuse de un atare statut. El este pictor de duminică, poet ocazional, în orele de inspiraţie. Nu lucrează împins de nevoie, nici constrâns de termene de predare. Romanele lui Henry James şi Aldous Huxley sunt pline de indivizi înstăriţi şi instruiţi, care se nevrozează pentru că nu creează. La Proust, marchiza de Villeparisis este diletanta prin excelenţă, care pictează flori în acuarelă, în timpul recepţiilor pe care le organizează. Prin contrast, Elstir este profesionistul care trasează un nou drum în pictură.
Ca urmare, diletantismul a ajuns un termen peiorativ, care desemnează lipsa de expertiză, lucrul după ureche, contrariul profesionalismului serios. Nimeni nu este mai sever cu diletantismul decât diletantul inteligent, şi aceasta dintr-un sentiment explicabil al urii de sine. Herzen, el însuşi un diletant, se răfuieşte cu diletantismul, care confundă cunoaşterea cu pasiunea pentru cunoaştere şi arta cu gustul pentru artă. Încerc, în opoziţie cu Herzen, să scot în evidenţă actualitatea şi utilitatea diletantismului», subliniază Adrian Mihalache în conferinţa sa „Cu Herzen, despre diletantism”.
