PDL Dolj la două decenii de existenţă

Pedeliştii doljeni mai mult au mimat decât au celebrat împlinirea a două decenii de existenţă. Fireşte, în opoziţie nu este deloc confortabil. Nici pe plan central, momentul n-a avut amplitudine de luat în seamă, încât declaraţiile acide ale lui Vasile Blaga, vizând precumpănitor pe cei dispuşi să dezerteze decât să rămână, au fost doar inventariate. La două decenii de existenţă, PDL-ul îşi putea îngădui mai multe gesturi gândite, spre a semnala ieşirea din convalescenţă şi prezenţa sa tonică pe scena politică. Teama că se vor mai produce „dezertări”, după ce Mişcarea Populară va ajunge partid, e mai degrabă un sindrom al drobului de sare. Fiindcă sunt multe de făcut în plan organizatoric până ce un proiect politic devine realitate. Cât de convingători pot fi Daniel Funeriu sau Sebastian Lăzăroiu, ambii membri fondatori ai Fundaţiei Mişcarea Populară, rămâne de văzut. Revenind la PDL Dolj, manifestarea de la Breasta, de vineri seara, mai mult simbolică, menită să permită „un inventar” al militanţilor autentici, n-a mai cuprins şi alte deziderate. Ce vrea PDL-ul de la Dolj în continuare? Ce discurs va adopta? Ce greşeli ale unei perioade recente îşi va reproşa? Care sunt oamenii cheie pentru actuala etapă? Nu ştim motivele reale şi nici nu suntem impacientaţi de asta, dar PD-ul, până a deveni PDL, a mai fost în opoziţie, şi părea mult mai firav, fără a avea structurile actuale în teritoriu, dar nu cocheta atât de copios cu resemnarea. Adică avea „ceva voce”. Nu grija PDL Dolj este avută în vedere. Fiecare doarme cum îşi aşterne, dar starea de ofilire, sinonimă cu letargia, pare dominantă la principalul partid de opoziţie. Motive îndreptăţite, altele decât indiferenţa pernicioasă nu există. Unde sunt oamenii PDL-ului „cocoţaţi” prin tot felul de funcţii de decizie administrativă până acum un an? La „partizani”? Toţi şi-au tras basca pe ochi şi au devenit apolitici? La toţi le este ruşine că au fost portocalii? N-ar fi de mirare, fiindcă nici ai USL-ului de astăzi, că mâine nu se mai ştie, nu erau mai locvace, mai combativi. Vibra văzduhul când vorbeau consilierii judeţeni social-democraţi Daniela Tarniţă sau Alina Tănăsescu, ca să nu mai vorbim de parlamentarii Cosmin Enea şi Florentin Gust. Senatorul Florea Voinea, extrem de „aferat”, încă nu revenise „pe acasă”. Nu se răsuceau frunzele în copaci când apărea deputatul Ion Călin pe la vreun post de televiziune local. E drept, nu prea avea timp să onoreze… toate invitaţiile. Nu-i deloc plină de mister tăcerea PDL-iştilor doljeni. Până la o eventuală revenire la putere a partidului lor, n-au decât să-şi vadă de „micile interese”. Zglobii vor deveni după aceea.