Politică mică, fără subtilităţi!

0
222

Originalitatea noastră neaoşă nu se dezminte. Dovadă că evenimentul politic major al zilei de ieri, nu a fost istorica întâlnire de la Panmujon, dintre preşedintele Coreeei de Sud, Moon Jae-in şi liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, declaraţia comună privind „denuclearizarea completă a Peninsulei”, precum şi încetarea tuturor activităţilor ostile pe teren, mare şi aer, transformarea zonei demilitarizate, care separă cele două ţări într-o zonă a păcii, ci escaladarea „războiului dintre palate” la Bucureşti. Prin declaraţia intempestivă a preşedintelui Klaus Iohannis, conform căreia „îi retrage încrederea premierului Viorica Dăncilă”, susţinând că aceasta nu face faţă poziţiei de prim-ministru. În context, preşedintele ţării i-a cerut public demisia Vioricăi Dăncilă. Şi astfel s-a intrat într-o nouă fază a tensiunilor exacerbate dintre Guvern şi Preşedinţie. Cu consecinţe, deocmadată, neprevăzute. Klaus Iohannis a declarat război cu Viorica Dăncilă, motivând refuzul ostentativ al acesteia de a veni la consultări. Fronda Vioricăi Dăncilă are, la rândul ei, justificarea în declaraţia pripipă, deloc calibrată adecvat, a preşedintelui Klaus Iohannis vizând deplasarea premierului, însoţit de Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, în Israel pentru „ceva neclar”. Mai exact, „ceva afaceri cu evreii”, din partea lui Liviu Dragnea. Anterior vizitei oficiale în Israel, Viorica Dăncilă anunţase, potrivit unei stenograme apărute în presă, vizând o discuţie telefonică cu Klaus Iohannis, că va răspunde invitaţiei de a merge la Cotroceni. Şi dintr-o dată, o relaţie rece, dar instituţională, s-a făcut pulbere. Chiar dacă preşedintele Klaus Iohannis a vrut să mute atenţia de la declaraţia sa, cum spuneam pripită, necalibrată adecvat, referitoare la miza vizitei lui Liviu Dragnea, altminteri primit cu onoruri de Benjamin Netanyahu, nu a reuşit decât o radicalizare a câmpurile de luptă. Şi deja, preşedintele Asociaţiei Europene a Evreilor, cu sediul la Bruxelles, rabinul Menachem Margolin, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de remarca preşedintelui României, în care face trimitere la „negocieri secrete cu evreii”. Delicată, dacă nu impardonabilă, situaţie. Anterior, preşedintele României mai comisese o inabilitate, printr-o declaraţie vizând ce i-ar fi spus premierului Viorica Dăncilă, dacă ar fi fost bărbat. Fiind femeie, s-a abţinut. Ori, domnia sa ştie mai bine poate decât toţi politicienii români că în Bundestagul german, din cele 7 partide politice prezente, 5 dintre ele au femei în fruntea lor. Imaginea pe care o oferim lumii este a unui stat incoerent, condus de amatori într-o direcţie total neclară. Controversa contondentă privind recunoaşterea Ierusalimului, drept Capitala statului Israel – temă sensibilă – urmând decizia-dictat din 6 decembrie 2017 a preşedintelui Donald Trump, nu avea ce căuta în spaţiul public. Relaţia Bucureştiului cu Tel Aviv-ul este de peste 50 de ani, una de excepţie. Din atâtea şi atâtea motive. Iar mutarea ambasadei la Ierusalim şi rezolvarea mult amânatei retrocedări a proprietăţilor evreieşti din România sunt teme care nu pot fi vulgarizate, prin comentarii aiuritoare. Indiferent de poziţionarea partidelor politice, ceea ce se întâmplă în aceste zile, cu evocarea excesivă a unei ţări, cu care avem relaţii bilaterale de excepţie, amestecată în disputele dâmboviţene, nu probează altceva decât un amatorism politic îngrijorător. Pe toate malurile posibile, ale confruntării.