Craiovenii sunt aşteptaţi la un târg de mărţişoare în toată regula. Zeci de comercianţi şi-au scos tarabele în Piaţa Prefecturii şi oferă vestitori ai primăverii pe toate gusturile şi pentru toate buzunarele: unicate din porţelan, din hârtie colorată sau din lână croşetată, broşe bătute-n pietre. Bătrânii coşari şi trifoii norocoşi sunt la apusul carierei, vânzându-se deja la preţ de duzină.
Deşi gerul ciupeşte obrăjorii, semn că nu a venit încă primăvara, vânzătorii de mărţişoare rezistă cu stoicism lângă tarabele din Piaţa Prefecturii. Înghesuite unele în altele, corturile îi protejează şi nu prea. “Oricum ar fi vremea, mărţişorul trebuie să vină pentru fiecare”, spun cu tărie comercianţii. Sunt convinşi că nu greşesc în această privinţă şi au dreptate. Profitând de zilele libere de la sfârşitul săptămânii, craiovenii au ieşit cu duiumul să cumpere mărţişoare pentru iubite, soţii, mămici, prietene, colege, cunoştinţe. Sunt aşa de mulţi că abia ai loc să se strecori printre rânduri, iar ca să zăboveşti mai multe minute în faţa tarabele, nici pomeneală. E cum nu se poate mai greu să te hotărăşti, cu atât mai mult cu cât şi măsuţele sunt supraîncărcate, iar vânzătorii nu mai prididesc să-şi arate ce au mai nou şi frumos.
Albinuţele din hârtie colorată
Mărţişoarele din hârtie colorată sunt unicatele pe care le depistezi cu greu printre atâtea tarabe. Dacă nu eşti foarte atent, slabe şanse să le remarci. Pe o măsuţă cât un geamantan stau înşirate figurine din hârtie colorată, răsucită şi lipită. “Îşi trebuie multă imaginaţie şi răbdare”, spune comercianta, oferind reţeta cu multă bunăvoinţa, însoţită de un zâmbet. Craioveanca Floarea Trancă îşi iubeşte mărţişoarele confecţionate cu multă pasiune de nora sa. “Este în concediu cu cel mic şi îi place să face lucruri frumoase, e o iubitoare de frumos”, mai spune în timp ce aranjează şnuruleţele care strică profilul unui şoricel din hârtie roz. Alături sunt fluturaşi, broscuţe, ghiocei, trifoi, toate din acelaşi tip de hârtie colorată. Fără să bage în seamă maternitatea unor astfel de mărţişoare, lumea se perindă nepăsătoare prin faţa lor.
Bijuteriile din porţelan
La taraba cu mărţişoare din porţelan oamenii se opresc mai des. E drept că sunt atraşi, în unele cazuri, de lozinca “unicate, lucrate de mână”, pe care comercianţii o afişează ostentativ. Până să ajungă broşele deosebite, cu aer de mică bijuterie, puţini ştiu însă că trebuie să treacă prin mai multe operaţiuni. “Totul se lucrează manual. Se face întâi o pastă crudă, aşteptăm să se usuce, apoi se aplică săruri colorate. Se arde din nou, se glazurează, şi apoi se arde”, povestesc doi studenţi la Arte Plastice. Ca să obţină stratul perlat care înnobilează petalele florilor, e nevoie de alt dichis. Concluzia e că, într-adevăr, avem de-a face cu un mărţişor muncit. Când vine vorba de cumpărători, în ciuda procedeului migălos prin care se obţine, mărţişorul de porţelan nu are nici el prea mulţi fani. Mulţi îl admiră, puţini îl mai şi cumpără.
Unicate, lucrate cu croşeta
Mărţişoarele croşetate din aţă colorată sunt înghesuite în coşuleţe de răchită. Plăcut surprinşi de coloritul viu în combinaţie cu amabilitatea celor doi tineri care le vând, oamenii zăbovesc mult timp în faţa lor. “Se confecţionează muncind cu orele, dar se oferă cu plăcere”, spune comercianta, aruncând şi un zâmbet ştrengar pe deasupra. Lucrate numai cu ghemul de lână şi croşeta pricepută, au ieşit o groază de mărţişoare vesele şi haioase, care stau acum înşirate în aşteptarea cumpărătorilor: maşinuţe cu ochişori, cănuţe cu furnici, căluţi, fluturi şi poşete. Agăţate în bolduri, alte mărţişoare-cerceluşi, mărţişoare-broşe. Dibuindu-le utilitatea vestimentară, ca nişte accesorii îndrăzneţe de primăvară, tinerele domnişoare le aleg după culori, le măsoară pe reverul hainelor, apoi le cumpără într-o veselie.
Bătrânul coşar şi-a pierdut admiratorii
Ghiocei, potcoave, coşari şi trifoi cu patru foi sunt etalate pe mai toate tarabele. Bătrânele şi sentimentalele mărţişoare, cumpărate de zeci şi zeci de primăveri, de părinţii şi bunicii noştri, stau acum stivuite în cutioarele lor. Nu le mai cumpără nimeni, şi nu preţul e de vină. “Le dăm foarte ieftin, după cum se vede, la 0,5 lei pe bucată. Mai puţin de atât cât să fie?”, se întreabă un comerciant, trist că vremurile s-au schimbat. “Oamenii vin, se uită şi pleacă mai departe. Ori sunt prea săraci ori nu mai ştiu nici ei ce să cumpere”, adaugă dezamăgit. Coşarii îşi poartă ca şi altădată scara norocoasă, ghioceii şi buburuzele sunt la fel de vesele, dar nu se ştie de ce farmecele lor nu mai atrag privirile. Puţini sunt cei care le mai preţuiesc mesajul, iar cei mai mulţi le cumpără, cum se spune “la kilogram”, ca să puncteze mici atenţii.
Mărţişoarele comerciale
În schimb, măsuţele sunt invadate de broşele – fantezie, care au luat faţa delicaţilor ghiocei. Dacă până nu demult erau nişte rarităţi în materie, în acest an sunt aşa de multe încât nici nu ştii ce să alegi. Pe lângă diferitele modele de flori, care de care mai stilizate şi bătute cu pietre colorate, găseşti şi mărţişoare inspirate din regnul animal: păienjeni, buburuze, fluturaşi, şopârle şi chiar pantere. Acest gen de mărţişoare sunt încă pe placul tinerelor domnişoare, care caută cu pasiune printre modele şi pun deoparte unul câte unul. „Avem ceva mai select, care se poartă acum. Se vinde foarte bine acest model”, spune un comerciant în timp ce scoate de sub tejghea o cutiuţă fistichie. Înăuntru, un bucheţel de cireşele. Sclipesc cu ajutorul câtorva zeci de pietricele roşii şi, după o aşa prezentare, îşi găseşte rapid o posesoare.
