Vizita lui Francois Hollande la Ankara, începută ieri, 27 ianuarie a.c., prima după 22 de ani a unui şef de stat francez, survine nu doar pe fondul unei crize politice din această ţară, dar şi al unor tensiuni persistente între Paris şi Ankara moştenite din timpul mandatului lui Nicolas Sarkozy. Ultima prezenţă a unui preşedinte francez în Turcia datează din 1992, când Francois Mitterrand a încurajat la Istanbul universitatea francofonă Galatasaray, astăzi un simbol al cooperării culturale franco-turce. De altfel, Francois Hollande va pronunţa un discurs în faţa studenţilor. Şeful statului francez este însoţit de o importantă delegaţie de miniştri, între care Laurent Fabius, Jean Yves Le Drian, Arnaud Montebourg, Stefane Le Foll, dornici de „ieşirea din impasul în care Franţa a condus această relaţie bilaterală, degradată şi vizibil ineficace”, potrivit Elysee. Vizita nu pică deloc într-un moment potrivit. Şi prezenţa în delegaţie a consilierului politic Aquilino Morelle, care nu participă la deplasări diplomatice decât în momente delicate, este un bun indiciu. Există destule capcane. În primul rând, Francois Hollande este primul şef de stat dintr-o mare ţară europeană care vine în Turcia după mobilizarea cetăţenilor în piaţa Taksim din Istanbul, în primăvara anului trecut. Represiunea, soldată cu moartea a cel puţin 6 manifestanţi, a fost condamnqată de instituţiile europene. Dacă ţinem cont că ne aflăm cu doar două luni înaintea alegerilor municipale, test de popularitate pentru Recep Tayyip Erdogan, „momentul” este impropriu. Se poate vorbi de o veritabilă susţinere a lui Erdogan, estimează Cengiz Aktar, politolog la Universitatea Sabanci din Istanbul. După evenimentele din piaţa Taksim, guvernul a traversat o criză politică fără precedent, prin declanşarea operaţiunilor anticorupţie împotriva a trei miniştri, ceea ce a condus la demisia acestora. Însuşi fiul prim-ministrului, Bilal Erdogan, şi-a văzut numele citat într-o afacere, tatăl său denunţând o „tentativă de lovitură de stat” orchestrată de confreria lui Fethullah Gulen, un predicator influent exilat în SUA, ai cărui oameni sunt „infiltraţi în aparatul de stat”. Aşa cum se ştie, AKP, partidul premierului, aflat la putere din 2002, s-a lansat într-o vastă operaţiune de epurare a administraţiei turce, mai multe mii de funcţionari fiind daţi afară. Între Turcia şi Franţa s-au acumulat în ultimii ani mai multe dezacorduri. În primul rând chestiunea armeană, la care Hollande este foarte sensibil, încă provoacă pusee de febră după recunoaşterea genocidului din 1915 de către Parlamentul francez. Preşedintele francez va dori probabil să-şi clarifice poziţia privind aderarea Turciei la UE. După trei ani de status-quo în negocieri, Franţa a încercat, în noiembrie anul trecut, ridicarea blocajului, pentru ieşirea din impas. Cu cinci luni înaintea alegerilor europene, care anunţă un dezastru pentru socialiştii francezi, aderarea Turciei la Ue rămâne un subiect delicat. Un sondaj Ifop publicat joi arată că 85% dintre francezi se declară ostili primirii Turciei în Uniune. Relansarea, fie şi timidă, a negocierilor de aderare ar putea permite Franţei exprimarea exigenţelor sale în materia independenţei justiţiei, respectului statului de drept şi al drepturilor omului. Ultimul subiect potenţial exploziv: asasinarea la Paris, în urmă cu un an, a trei militanţi apropiaţi Partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), neelucidat, în timp ce descoperiri recente au întărit pista unei crime comandate de serviciul secret turc MIT. Autorităţile judiciare franceze aşteaptă clarificări din partea Turciei. Cu toate acestea, preşedintele Hollande soseşte la Ankara pentru o serie de acorduri ce vor fi semnate în domeniul nuclear şi civil, al infrastructurii şi nu numai. Anul trecut, antreprizele franceze au avut contracte în Turcia în valoare de 15 miliarde euro. Chiar dacă nu va cauţiona regimul, circumscriindu-se recomandării preşedinteluui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a cerut, marţi, premierul turc, „reformele necesare”, Francois Hollande va forţa relansarea schimburilor economice.
