Cuviosul Dimitrie cel Nou

0
47

La 27 octombrie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, unul dintre sfinţii de origine străină, dar ale cărui moaşte au fost aduse şi păstrate în ţara noastră. Fiindcă s-a născut pe teritoriul sud-dunărean, Sf. Dimitrie din Basarabi este cunoscut şi cinstit şi de creştinii bulgari deopotrivă. Este numit “cel Nou” pentru a nu fi confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, prăznuit la 26 octombrie.

Cuviosul Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabov (Bulgaria de azi), probabil prin secolul al XIII-lea, pe vremea Imperiului româno-bulgar. Tradiţia ne spune că era un om simplu, cu suflet curat şi îşi ascundea acest suflet sub haina de umil păstor la vitele satului, fiindcă îi erau dragi animalele şi natura. Adeseori mergea să se roage la bisericuţa din satul natal şi se ostenea să împlinească poruncile Domnului.

Din viaţa lui ne este cunoscută o singură întâmplare. Într-o zi, pe când umbla prin iarba înaltă în urma vitelor, a strivit fără să vrea toţi puişorii dintr-un cuib de pasăre. Şi s-a simţit vinovat cât pentru o mie de morţi. Atât de mult a suferit din cauza puilor striviţi, încât timp de trei ani, fie vară, fie iarnă, cuviosul Dimitrie a umblat numai desculţ, pedepsindu-şi astfel piciorul vinovat de moartea puilor. Aşa apare şi în unele icoane: cu un picior încălţat şi cu celălalt gol. Într-un târziu, a lăsat lumea şi s-a călugărit la schitul ce se afla într-o peşteră din apropierea satului său. Aici şi-a dus viaţa tot în ascultarea de păstor la vitele mănăstirii, petrecând în post, rugăciune, privegheri şi nevoinţe. Smerit, blând, fără vicleşug, s-a făcut lăcaş al lui Dumnezeu, care l-a învrednicit cu mari faceri de minuni încă din timpul vieţii.

Sfârşitul l-a găsit în peştera sa de pe malul râului Lom, pe lespedea pe care dormea întotdeauna. Închizându-se cu pietre gura peşterii, aceasta s-a schimbat din chilie în mormânt. După multă vreme, apa Lomului a surpat copacii şi pietrele dimprejur şi a căzut în apă şi lespedea din peşteră, unde erau moaştele sfântului. De multe ori, în locul acela, juca peste apă o flacără de lumină, iar oamenii care o vedeau credeau că este o comoară acolo. Voind Dumnezeu să descopere acea “comoară”, sfântul s-a arătat în vis unei fete bolnave şi i-a zis: “De mă vor scoate părinţii tăi din apă, te voi tămădui”. Şi i-a arătat locul. Astfel trupul său a fost găsit întreg, binemirositor şi a fost pus în biserica satului. După războiul ruso-turc dintre anii 1769-1774, sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie Basarabov au fost dăruite de generalul rus Petru Saltîkov mitropolitului Grigorie al Ţării Româneşti, la cererea acestuia, şi au fost depuse în Catedrala Mitropolitană (n. r. – azi Patriarhală) din Bucureşti, la 13 iunie 1774. Mâna dreaptă a sfântului a fost luată de ruşi şi păstrată în Lavra Pecerska, din Kiev.

Aşadar, din iunie 1774, Sf. Dimitrie cel Nou devine ocrotitorul Bucureştilor şi al Ţării Româneşti, iar oamenii i-au simţit îndată ajutorul, fiindcă ciuma care bântuia de multă vreme în ţară a încetat.