Ministrul Muncii, Raluca Ţurcan, s-a plâns recent că presa o prezintă ca pe un „monstru” şi fostul consilier prezidenţial şi parlamentar PNL, Adriana Săftoiu, pe Facebook, i-a comentat argumentat „durerea”, stăruind asupra micilor „scăpări gramaticale”, mărunţilor cârcei logici şi unele triste platitudini. Nu toţi putem păţi, la răstimpuri, ruşinea unor astfel de derapaje. Deşi nu toţi suntem… miniştri. Elegantă, Adriana Săftoiu i-a recomandat folosirea instituţiei, pe cale de dispariţie la noi, a purtătorului de cuvânt. Care „cel puţin va fi obligat să se limiteze la ce scrie pe punctaj şi dacă gafează, măcar poate fi destituit, dar se salvează obrazul ministrului”. Se spune, şi întâmplarea o narează Andrei Pleşu, într-o tabletă din cartea sa „Nelinişti vechi şi noi” (Ed. Humanitas, 2015), că în timpul unei conversaţii avute cu Petre Ţuţea, cu puţin înaintea sfârşitului acestuia, o mulţime de muşte bâzâiau în jurul patului său de spital. Fără mare succes, Andrei Pleşu se străduia să le alunge. La un moment dat, Ţuţea i-a sugerat consolator: „Lasă-le! N-ai ce le face! Sunt muştele noastre! Muştele patriei”. După care a conchis melancolic: „Suntem curul Europei!”. Raluca Ţurcan nu e la pima alunecare de picior şi nu poate să-şi onoreze funcţia –la cultura pe care o etalează- decât prin tăcere, deşi nu pare păscută de gânduri.
