Începând din ziua de 25 august 2020, Craiova are o nouă bază sportivă, una la nivel european, care întregeşte întregul lanţ de adevărate bijuterii – Stadionul „Ion Oblemenco”, Sala Polivalentă, toate cele trei fiind una lângă alta. Este vorba de Stadionul de atletism, construit cu aproximativ 10 milioane de euro, fonduri asigurate de Primăria Craiova. Este un stadion pe care Craiova îl merită, având în vedere performanţele obţinute, de-a lungul anilor, de atleţii craioveni. Inaugurarea s-a făcut cu fast, la manifestare fiind prezenţi, alături de autorităţile administraţiei publice locale, şi mari sportivi ai României.
Craiova a fost, este şi va rămâne un fief al atletismului românesc. Mulţi sportivi au plecat de aici, alţi au reprezentat culorile cluburilor din Bănie, iar alţii vor veni, cu siguranţă. De aici a plecat, spre medalia de argint la Jocurile Olimpice Munchen 1972, discobola Argentina Menis, cea care, în acel an, a stabilit şi un record mondial la proba practicată. Anul 1984, cel al Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, la care România a fost singura ţară prezentă din fostul lagăr comunist european, a fost apogeul performanţelor obţinute de atleţii craioveni. Astfel, săritoarea în lungime, Anişoara Cuşmir, a cucerit medalia de aur la săritura în lungime, iar medalie de argint a obţinut Mihaela Loghin, cu medalii de bronz venind Florenţa Crăciunescu (aruncarea discului) şi Cristieana Cojocaru (400 m.g.). Un alt nume mare al atletismului craiovean este Natalia Andrei, multiplă campioană mondială şi europeană la probele de semifond şi fond, fosta soţie a celui care şi-a pus amprenta atât pe atletismul craiovean, cât şi pe cel naţional şi mondial, eminentul antrenor Nicolae Mărăşescu. Un alt nume mare al atletismului mondial, care a fost la Craiova, a şi ocupat funcţii de conducere în structurile sportului doljean, este Sorin Matei. Acesta, laureat european, este deţinătorul recordului naţional al României, la săritura în lungime, 2,40 m, obţinut la Bratislava, în 1990, performanţă care este în Top 5 al tuturor timpurilor. Erau anii în care se bătea, de la egal la egal, cu marele Javier Sotomayor, cubanezul de neegalat. Nu trebuie uitat, Marian Oprea, medaliat cu argint la J.O. din 2004, de la Atena, care a reprezentat clubul CSM Craiova în ultimii ani ai carierei sale. Sunt doar câţiva dintre cei mai mari atleţi ai Băniei, dar sunt mult mai mulţi şi ne crem scuze dacă am omis pe vreunul dintre ei.
Au vorbit autorităţile….
Inaugurarea acestei adevărate bijuterii, şi nu spunem vorbe mari, fiind recunoscută inclusiv de IAAF (Federaţia Internaţională de Atletism), este ceea ce merita Craiova, chiar dacă, poate, supără repetarea frazelor. La manifestare au fost prezente atât reprezentanţi ai administraţiei publice locale, cât şi cei ai forurilor de la Bucureşti, precum şi mari sportivi ai României. Cuvântul de deschidere i-a aparţinut lui Mihail Genoiu, primarul Craiovei: „Sunt onorat să fiu alături de gloriile atletismului mondial, astăzi, (marţi – n.r.) la această inaugurare. Am fost atlet şi mărturisesc că cea mai mare emoţie o aveam când pocnea pistolul prin care se dădea startul. Îi datorez sportului o bună parte din educaţia mea. Revenind la acest stadion, startul construirii lui s-a dat în 2015, iar, acum este o adevărată bijuterie. Nu pot să nu amintesc de Marele Nicolae Mărăşescu, cel care a dus atletismul românesc pe cel mai înalte poziţii, şi, de ce nu?!, această arenă să-i poarte numele. Baza va fi pusă la dispoziţie atât pentru atleţii legitimaţi, cât şi pentru copiii de la şcoli, care, conform programei, pot face ora de educaţie fizică aici”. După Mihail Genoiu, a vorbit Lia Olguţa Vasilescu, pe mandatul căreia de primar, a fost demarat proiectul: ”Avem cea mai importantă bază de acest fel din România, prin care sunt convinsă că va fi revitalizat atletismul. Noi am făcut stadionul, acum e de datoria profesioniştilor din sport să aducă performanţă ”. Prezent la inaugurare, Mihai Covaliu, preşedintele Comitetului Olimpic Sportiv Român, campion olimpic la scrimă, în 2000, la Sydney, şi medialt cu bronz la Beijing (2008), când imaginea sa cu palmele rupte de efort, adresate celor doi copii, au făcut înconjurul lumii, a precizat: „Este o mare plăcere să vin în oraşul în care au apărut atâţia mari campioni. Sportul are puterea de a uni oamenii, cum spunea Nelson Mandela. Dacă nu mă înşel, Craiova este pe locul al III-lea, în Topul „all – time”, al Federaţiei Române de Atletism”. La rândul său, preşedintele Federaţiei Române de Atletism, Florin Florea, a declarat: „Ceea ce este astăzi la Craiova, este un exemplu pentru toată ţara”. Prezent şi el la inaugurare, Joachim Houben, consultant pe partea de dezvoltare a proiectului, din partea IAAF, a ţinut un discurs, foarte lung, axat în primul rând pe probleme tehnice, din care spicuim doar esenţialul : „În 2017 am aflat de acest proiect şi am fost convins că va ieşi ceva foarte bun. Lucrez de 30 de ani în acest sistem, de construire a unor stadioane de atletism, dar la Craiova a fost ceva deosebit”.
…Vorbesc marii sportivi
La inaugurare au fost prezenţi unii dintre cei mai mari atleţi ai României, iar vocea lor merită ascultată. Gabriela Szabo, campioană olimpică la Sydney: „Este o onoare să fiu aici. Sportul românesc are nevoie de infrastructură. Avem nevoie de rezultate, dar, în acelaşi timp, depinde de noi toţi să-i atragem pe copii spre sport”. Doina Melinte, campioană olimpică la Los Angeles: „Familia atltetismului românesc a adus performanţe. Noi, cei mai vechi în fenomen, nu putem decât să ne bucurăm că noii sportivi au astfel de condiţii de pregătire, iar Craiova este un exemplu”. Maricica Puică, campioană olimpică tot în 1984, cu accentul dulce moldovenesc: „Mă bucur pentru ala o bază faină la noi în ţară. Chiar nu mai credeam să mai văd aşa ceva”. Violeta Beclea, vicecampioană olimpică la Sydney: „Este ceva extraordinar, la Craiova, pentru atletismul românesc. Nu credeam că se poate realiza un asemenea edificiu”. Marian Oprea: „” Măleagă multe de acest oraş. Eram student la FEFS, am concurat şi pentru Craiova, dar ceea ce văd acum este incredibil. Ilie Floroiu, actualmente la Constanţa, dar cu rădăcini olteneşti, părinţii fiind din zona Drăgăşaniului, cel mai mare fondist al României: „Mă leagă multe de Craiova. Aici, în 1972, am fost în primul cantonament, la Hotelul „Jiul” (actualmente „Ramada” – n.r.), pentru crosul balcanic, fiind convocat de Imensul Nicolae Mărăşescu. Tot aici, am cunoscut marile echipe de fotbal ale Craiovei, de aceea sunt emoţionat când vă ce s-a realizat aici”. Foarte volubilă, ca de obicei, medaliata cu bronz de la JO din 1984, Cristieana Cojocaru, a declarat: „Sigur că sunt cuprinsă de emoţii. Dar ce să mai zic eu, când neamţul (se referea la Joachim Hoben) vorbeşte atât de frumos?! Bine, am glumit cân am amintit numele domnului care a suprevizat construirea stadionului”. Natalia Andrei: „Am aceleaşi emoţii ca atunci când concuram. Şi eu, şi colegii mei de generaţie ne-am fi dorit să concurăm în asemenea condiţii. Sportivii să onoreze eforturile autorităţilor”.
