Dana Gârbovan (UNJR): Rigoare şi persuasiune!

Judecătoarea Dana Gârbovan a devenit, de mai multă vreme, o voce publică autorizată, care atunci când se pronunţă pe o temă de justiţie o face, sistematic, cu rigoare şi persuasiune. Comunicatele sale de presă, deloc excesive cantitativ, excelează în această privinţă. Şi, pe deasupra, prin concizie. Interviul recent acordat la „Marius Tucă Show”, preluat de Mediafax, este o probă indubitabilă de luciditate, bună cunoaştere a lucrurilor, profesionalism desăvârşit şi, până la urmă, de… normalitate. Pe cât posibil, judecătoarea Dana Gârbovan evită polemicile facile, saturată fiind, probabil, de ceea ce „zboară” în spaţiul public, preocupată arătându-se, în schimb, de fondul dezbaterilor aflate în actualitate, nu de forma lor, şi prozeliţii, nu puţini la număr, cu convingeri de incubaţie recentă sau mai îndepărtată. Interviul in-extenso, la care facem referire, lasă impresia că judecătoarea Dana Gârbovan n-a mai putut suporta spectacolul sordid, interminabil, legat de dezbaterea anacronică privind Secţia Specială de Investigare a Magistraţilor (SIIJ). După ce un număr de 7 membri CSM au boicotat – gest eminamente politic – ultima şedinţă de plen din 24 iunie a.c., la care, între altele, trebuia validată numirea procuroarei Adina Florea la conducerea SIIJ, în urma concursului profesional câştigat de aceasta. Boicotarea plenului CSM a fost menită a bloca buna funcţionare a unei instituţii-cheie –autoritate publică de rang constituţional –căruia i s-a cerut ultimativ neaplicarea legii, pe motiv că un număr de 7 membrii ai săi nu erau de acord cu prevederile acesteia. „Am văzut în ultimele zile, din nou, o campanie agresivă împotriva Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ). Ideea înfiinţării acestei secţii şi faptul că ea a fost susţinută şi de UNJR şi AMR, şi de mulţi alţi colegi, nu au apărut din neant. Nu vrem noi neapărat să avem o secţie anume, care să cerceteze infracţiunile din această zonă. A fost însă nevoie de a se da procurorilor şi judecătorilor garanţii suplimentare  împotriva cercetării lor, pentru că s-a dovedit că foarte uşor astfel de cercetări, făcute fără niciun fel de control, fără niciun fel de garanţie de independenţă, pot să devină mijloace de presiune, iar lucrurile au fost mult mai grave decât ne-am imaginat. Au fost judecători trimişi în judecată pentru simplul motiv că procurorii au considerat că o hotărâre sau alta era nelegală sau netemeinică. A trimite un judecător în judecată pentru hotărârea pronunţată este un atac la independenţa sa. Lucrurile acestea s-au întâmplat”. Discursul judecătoarei Dana Gârbovan, îngrijit, convingător, nuanţat, răbufneşte pe alocuri într-o formă de protest bine stăpânit. Paleta de explicaţii, de-a lungul dialogului purtat cu Marius Tucă, este largă şi între altele judecătorul Dana Gârbovan face trimitere şi la întrebările de la referendum vizând amnistia şi graţierea, incriminarea faptelor, care nu sunt „treaba justiţiei”. Ci politica penală a statului. Revenim. Dana Gârbovan despre boicotul din CSM: cei 7 membri au arătat că, dacă nu sunt de acord cu legea în vigoare, nu o aplică. O acţiune greu calificabilă, care ar putea fi tradusă drept „o răsucire la spate a mâinilor Guvernului”. O nedumerire persistă: SIIJ era bună “înainte” sub o altă tutelă, dar nu mai este legitimă acum sub control deplin şi transparent al CSM Cum nici Comisia de la Veneţia, cu tot respectul pentru ceea ce înseamnă aceasta, nici Greco, un ONG branşat la Consiliul Europei, prin recomandările lor, care sunt destul de evazive, în referirile la oportunitatea SIIJ, analizată şi răsanalizată de CCR, nu pot modifica, în nici o împrejurare competenţele Parlamentului, tot circul bine orchestrat, ar trebui să înceteze, fiindcă nu are altă menire decât a întreţine un bruiaj de prost gust şi contraproductiv pentru imaginea ţării.