Împotriva unui consens – convenit – în privinţa decesului opozantului rus Alexei Navalnîi, şeful Direcţiei principale de informaţii a ministerului Apărării de la Kiev, generalul Kirilo Budanov, a dezvăluit, în marja conferinţei „Ucraina. Suntem în 2024”, că moartea mult discutată s-a datorat unor cauze naturale. „S-ar putea să vă dezamăgesc, dar ceea ce ştim este că de fapt a murit din cauza unui cheag de sânge. Şi acest lucru este mai mult sau mai puţin confirmat. Nu este luat de pe internet, dar din păcate este o moarte naturală”, este declaraţia apărută pe site-ul hromadske.ua. Explicaţia oferită de Budanov este în concordanţă cu varianta oficială a Moscovei. Alexei Navalnîi (47 ani), principalul opozant al regimului de la Kremlin, a murit vineri, 16 februarie a.c., într-o colonie penitenciară din Arctica rusă. Este de-a dreptul bizar că generalul Budanov, considerat şeful informaţiilor militare ucrainene, şi-a contrazis în mod deschis preşedintele Volodimir Zelenski, care afirmase tranşant, fără echivoc, că Vladimir Putin s-a aflat în spatele morţii. SUA, prin preşedintele Joe Biden, au anunţat imediat un nou pachet de 500 de sancţiuni, potrivit Departamentului de trezorerie, care vizează complexul militar industrial al Rusiei, precum şi companiile unor ţări care ajută Rusia să acceseze materiile prime de care are nevoie în producerea unor tipuri de armament. Teza, acreditată în presa europeană, a fost la unison una indubitabilă: nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la ancheta care se va desfăşura, privind motivele morţii lui Navalnîi, care brusc „s-a îmbolnăvit” după o plimbare, cum susţin responsabilii coloniei penale din districtul autonom Yamalo Nenet, în nordul îndepărtat al Rusiei, unde ispăşea o pedeapsă de 19 ani de închisoare. Liderii occidentali au atribuit lui Vladimir Putin responsabilitatea pentru moartea prizonierului, punând astfel capăt provocării pe care Alexei Navalnîi o reprezenta pentru sistemul autoritar rus. Într-un videoclip, văduva lui Navalnîi, Iulia Navalnaia, l-a acuzat deschis pe Vladimir Putin că i-a omorât soţul. „Cu el, Putin a vrut să ne omoare speranţa, libertatea, viitorul nostru”. Ea a cerut elitelor diplomatice occidentale, reunite la Munchen – unde a fost prezentă – ca „Vladimir Putin să fie tras la răspundere şi ca el şi regimul său să fie pedepsiți pentru această vină”. Comunitatea internaţională şi-a exprimat uimirea, după difuzarea ştirii morţii lui Navalnîi. Pentru preşedintele american Joe Biden, „Vladimir Putin este responsabil de moartea lui Alexei Navalnîi”. A primit-o la Casa Albă – consolând-o – pe Iulia Navalnaia, împreună cu fiica acesteia. Pentru şeful diplomaţiei britanice, David Cameron, preşedintele rus „trebuie tras la răspundere”. Preşedintele francez Emmanuel Macron şi-a exprimat „furia” şi a acuzat Rusia de „condamnare la moarte a spiritelor libere”. Succint: moartea lui Navalnîi a fost percepută ca atât ca un asasinat, cât şi ca o provocare. Şi acum vine declaraţia consternantă a generalului Kiril Budanov, repetăm, şeful serviciilor militare ucrainene, care ne asigură că „s-ar putea să ne dezamăgească”. Având probabil cunoştinţă de rezultatul unei expertize medico-legale, la care a avut acces. Bănuim. Kiril Budanov nu este un ageamiu, nu vorbeşte decât rareori, când chiar are ceva de spus, fiind bine, sau mai bine ca oricine, informat. De la începutul războiului, europenii au adoptat deja 12 pachete de sancţiuni, care afectează 1612 persoane legate de Kremlin şi 332 entităţi economice. Prin interdicţii de export sau de import, acestea vizaseră aproape toată economia rusă, cu excepţia sectorului agro-alimentar. Lichidarea lui Navalnîi, aşa cum a fost interpretată, a făcut posibilă o recrudescenţă a atacurilor împotriva Kremlinului, care încă savura efectele interviului lui Vladimir Putin cu Tucker Carlson. De ce generalul Budanov intervine la o manieră categorică, spulberând totul, rămâne o enigmă, ca atâtea altele în lumea serviciilor. Este adevărat că nimeni n-a mai găsit de cuviinţă să-şi amintească faptul că Navalnîi a fost condamnat iniţial pentru fraudă şi delapidare în cel puţin trei cazuri (inclusiv afacerea Yves Rocher şi o companie forestieră din Kirov) că era ultranaţionalist şi rasist, atrăsese atenţia Amnesty International, că a susţinut rebeliunea din Donbas şi anexarea Crimeei. Potrivit Mariei Pevtchikh, care lucra în echipa lui Alexei Navalnîi, acesta urma să fie eliberat, printr-un schimb “de spioni ruşi cu prizonieri politici”. Astfel, Vadim Krassikov, condamnat pe viaţă pentru asasinarea într-un parc din Berlin a unui fost separatist cecen era inclus în acest schimb. De asemenea, jurnalistul Evan Gerscovich, precum şi un fost “marin”, Paul Welan. Washingtonul şi Berlinul erau înştiinţate, fără a fi precizat rolul celor două cancelarii în discuţiile purtate. Încurcată poveste…
