„Unitate şi reconciliere la românii din Serbia de Răsărit”

0
683

Lucrarea „Românii timoceni – studiu jurnalistic despre românii din Timoc şi Morava şi lupta lor pentru păstrarea identităţii naţionale”, tipărită la Editura ALMA din Craiova a fost lansată joi, 25 februarie 2015, în cadrul Târgului de Carte GAUDEAMUS, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Volumul cuprinde o istorie vie surprinsă în note, interviuri şi reportaje şi îşi propune să explice o parte din cele mai arzătoare probleme cu care se confruntă comunitatea românească din Serbia de Răsărit.

      Volumul a fost tipărit cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, iar cu prilejul lansării lui, în cadrul prestigiosului târg de carte GAUDEAMUS, a avut loc şi dezbaterea: „Unitate şi reconciliere la românii din Serbia de Răsărit”, la care au participat, alături de autorul cărţii, lector univ. dr. Mihai Ghiţulescu de la Facultatea de Știinţe Sociale a Universităţii din Craiova, conf. univ. dr. Gabriela Rusu Păsărin, jurnalista Marga Bulugean şi Ljubomir Branduşan – reprezentant al comunităţii româneşti din Serbia de Răsărit. Moderatorul dezbaterii va fi scriitorul Mihai Firică.

„Orice călătorie în Valea Timocului este cu siguranţă o experienţă”

           Cu prilejul lansării volumului dedicat românilor din Timoc, autorul  a donat o parte din volumele editate Bibliotecii Universităţii din Craiova şi Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova. „Orice călătorie în Valea Timocului şi, în general, în Serbia de Răsărit, fie că e vorba de Valea Dunării, Timoc, Valea Moravei sau Homolje, este cu siguranţă o experienţă deosebită. Cine trăieşte pentru prima oară această experienţă unică, îşi doreşte cu ardoare să revină aici. Şi nu este nevoie de o doză de patriotism excesiv de mare, vecină cu naţionalismul, pentru a te simţi mişcat de ceea ce vezi aici, impresionat şi emoţionat. Emoţiile sunt cu atât mai mari cu cât vezi că aceşti oameni vorbesc aceeaşi limbă română ca şi tine, folosind, desigur, un dialect local atât de frumos şi plăcut auzului, dar pe măsură ce intri în vorbă cu ei, identificarea începe să devină o problemă. Foarte mulţi spun că sunt români, aşa cum au fost bunicii şi străbunicii lor, alţii spun că sunt rumâni, iar în cel mai nefericit dintre cazuri ei se autodenumesc VLAHI, spunându-ţi cu seninătate că aşa se spune pe aici, aşa se spune în limba sârbă la români – „vlasi”!”, a explicat autorul publicului prezent la Teatrul Naţional.

„Vorbesc limba română din familie, dar nu ştiu să scrie şi să citească în limba strămoşilor lor”

        Cartea mai conţine un reportaj realizat la Biserica românească cu hramul Sfinţilor Montanus şi Maxima din Sigidunum, aflată pe Valea Moravei, unde preotul Iel Buobu Lui împlineşte, după 1700 de ani, profeţia Sfântului Montanus, cel care înainte de a fi ucis pentru credinţa lui în Hristos, prin înecare în râul Sava, pe 26 martie 304, a spus: „Cu ochii minţii văd, Stăpâne, cum în această latură de pământ se ridică un popor nou care cheamă numele Tău cel Sfânt, prin biserici, în limba română” De asemenea, tot în cuprinsul acestui volum, cititorii vor descoperi cum luptă românii din Serbia pentru visul lor secular, cel al dobândirii cetăţeniei române, dar şi pentru a putea să îşi ducă copiii la cursurile de limba română, în condiţiile în care românii noştri de aici se confruntă cu cea mai dureroasă situaţie posibilă: vorbesc limba română din familie, dar nu ştiu să scrie şi să citească în limba strămoşilor lor.

Romeo Crîşmaru, autorul cărţii :

„La Boljevac l-am cunoscut pe Slavişa Trailovici, unul dintre cei mai cunoscuţi învăţători de naţionalitate română. De la prima întâlnire cu acest om, ai impresia că însuşi Domnul Trandafir, eroul povestrii lui Mihail Sadoveanu, a coborât dintre îngeri pentru a forma alte şi alte generaţii. În anul 2013, atunci când s-a făcut prima anchetă pentru introducerea în şcolile de stat din Serbia a cursurilor de limba română cu elemente de cultură naţională, învăţătorul Slavişa Trailovici a predat tainele limbii române în satul Podgorac, un sat care aparţine comunei Boljevac şi care este locuit în mare majoritate de populaţia românească. Domnul învăţător nu a putut să fie aici, dar a venit fiul său, Milan Trailovici, student la Facultatea de Teologie, din cadrul Universităţii din Craiova”

Conf. univ. dr. Gabriela Rusu Păsărin:

„Aşa cum spunea şi istoricul Ghiţulescu ne interesează pe noi, cercetătorii, după ce această lecturare la cald, şi după ce evenimentul la cald, s-au epuizat, rămân documentele şi aici este foarte grea misiunea jurnalistului Romeo Crîşmaru. Ce documente a inclus în volum. Cât de reprezentative sunt aceste documente pentru istoria în derulare a românilor timoceni. Se vorbea despre aceea similitudine : român-vlah. Ei bine, este doar o parte din problemele care se discută acolo. Avem cărţi în limba română ?! Care este cultura românească propagantă dincolo de graniţele noastre. Reuşim să recuperăm tradiţiiele, cultra orală, cultura materială….”

Ljubomir Branduşan, liderul românilor din Majdanpek, iniţiatorul Asociaţiei „Unirea Românilor” :

Vreau să-l felicit pe fratele nostru, Romeo şi vreau să vă spun că este foarte important că această Asociaţie există  şi se ocupă cu problemele românilor din Serbia de Răsărit. Toţi ştiţi că noi am învăţat româna, voluntar…dar am învăţat-o cu drag. După o luptă grea au început să înveţe şi la Majdanpek copiii limba română în şcoli şi sunt mândru pentru acest lucru. Nu este uşor, dar noi o facem cu mândrie. Am dori şi noi ca după 200 de ani de asimilare să reuşim să scăpăm…”