Cu un succes contra CFR-ului, Universitatea Craiova îşi putea asigura locul 3, unul de baraj pentru Europa, şi rămânea pentru o luptă în 2 pentru titulatura de vicecampioană cu Farul lui Hagi. Dar dacă aceasta le-a marcat 10 goluri în 3 etape CFR-ului, Craiovei şi Rapidului, Universitatea s-a împotmolit acasă. Cu tolba de speranţe dezgolită după atâtea trageri irosite, cu Mitriţă, Screciu, Maldonado şi Koljic absenţi, Craiova se agăţa de entuziasmul conferit de “luna de miere” a lui Costel Gâlcă, care s-a încheiat însă prematur.
În prima repriză, Craiova a dat senzaţia că se mulţumeşte să o păstreze pe CFR la 3 puncte distanţă, că ar fi acceptat remiza. Contra celei mai modeste distribuţii a CFR-ului din ultimii 6-7 ani, alb-albaştrii au fost inexistenţi în atac, scăpând şi de cornerele mereu bine executate de Deac (spre deosebire de eternele centrări în primul adversar de la bară, “schema” preferată a Craiovei de ani de zile). După pauză, împinşi şi de murmurele din tribune, băieţii lui Gâlcă şi-au abandonat poziţiile defensive şi au încercat să se desfacă, dar au părut dezorientaţi, nepregătiţi să ia inişiativa. N-au ştiut nici să creeze şi nici să se mai blocheze. Markovic a vrut mai mult ca oricând, dar nu poţi compensa ani de zile de pregătire superficială numai prin dorinţă de revanşă într-un final de sezon. Se mai spune că “nu poţi îngrăşa porcul în ziua de Crăciun”, dar expresia ar putea suscita niscaiva interpretări.
CFR a fost mult mai coerentă, deşi a marcat dintr-o fază în care echipa Craiovei a legat erorile, fiind groggy după ce scăpase de vreo 3-4 mari ocazii de gol create de ardeleni. Intrat pe teren după ce a fost refăcut miraculos de vraciul Marijana (la care accidentaţii Craiovei nu sunt lăsaţi să meargă), Birligea a răzbunat nu numai ratările din acest joc, ci şi din precedentele două meciuri cu Ştiinţa, pierdute inexplicabil de CFR, după cum au decurs ostilităţile. Soiri a avut şansa egalării pe final, dar era culmea ghinionului pentru CFR să mai cedeze alte puncte nemeritat în faţa unei Craiove inferioare ca exprimare în teren.
Interimarul Dican l-a învins pe antrenorul “plin” Gâlcă, dar mai degrabă experienţa şi ambiţia oaspeţilor a făcut diferenţa. Fiindcă de valoare prea nu putem vorbi la niciuna dintre echipe. Puţinii spectatori care au poposit pe “Ion Oblemenco” la oră de cupe europene n-au avut nici măcar grimase de dezamăgire la final, lăsând numai tăcerea resemnării să se aştearnă. Ştiau că echipa lor nu poate prea mult, sperau doar ca “luna de miere” a lui Gâlcă să mai dureze. Nu e nimic pierdut, mai sunt etape în care se poate îndeplini obiectivul de final de sezon. Problema este că dacă Gâlcă nu este lăsat în vară să upgradeze acest lot şi să se debaraseze de jucătorii forţaţi în van de ani de zile, şi tot Mike Rotaru va tăia şi va spânzura în privinţa echipei, atunci nici nu prea are noimă ca Universitatea Craiova să meargă în Europa şi să o pască alte “dezastre” gen Tbilisi şi Laci. Publicul nu mai este pare preocupat de locul 2 (nici echipa nu a părut, în acest meci), ci de o eventuală “curăţenie de vară” reală.
Universitatea Craiova – CFR Cluj 0-1
A marcat: Birligea 71.
Universitatea Craiova: L. Popescu 7 – Vlădoiu 4 (Soiri 73) 5, Zajkov 4, Badelj 4, Bancu 4 – Al. Creţu 4, Mekvabishvili 4 (Cîmpanu 73) 3 – Baiaram 5, Houri 4 (Ndong 82), A. Ivan 2 – J. Markovic 6 (Căpăţână 70) 4. Antrenor: Constantin Gâlcă
CFR Cluj: R. Sava – Mogoş, Kresic, Boben, Camora – Muhar, K. Keita, Tachtsidis (Avounou 79) – Deac (C. Manea 89), P. Michael (Bîrligea 68), Otele. Antrenor: Francisc Dican.
Arbitru: Istvan Kovacs 7.
UCV echipă de Liga a-3-a