Sâmbătă, 25 ianuarie a.c., liderii celor două partide ucrainene de opoziţie, Arseni Iaţeniuk şi Vitali Kliciko, s-au văzut în faţa unor concesii inedite din partea preşedintelui Viktor Ianukovici. Acesta le-a oferit posturile de premier, respectiv vicepremier, gest considerat fără precedent din partea şefului statului, preşedintele Partidului Regiunilor. Numai că oferta a fost refuzată, pe motiv că Ianukovici nu poate rămâne la putere fără a se convoca alegeri anticipate. Dacă a fost sau nu o capcană a acestuia, dornic „să divizeze mişcarea de protest” din Piaţa Independenţei din Kiev, cum a opinat Vitali Kliciko, fostul campion mondial de box, devenit un popular lider al opoziţiei, este de discutat, însă, conform informaţiilor din presa occidentală, contestatarii au câştigat vestul Ucrainei. Între concesiile la care Ianukovici s-a arătat dispus se află, pe lângă sacrificarea prim-ministrului Mykola Azarov, o remaniere guvernamentală, amnistie pentru manifestanţii arestaţi în ultimele două luni, cu condiţia eliberării accesului în instituţiile publice din Kiev, dar şi din regiuni, revizuirea regimului de detenţie provizorie, precum şi modificarea Constituţiei de către un grup de reflecţie. Ianukovici a promis, de asemenea, abrogarea, pur şi simplu, a legii privind atentarea la libertatea de exprimare şi de manifestare, votat la 16 ianuarie a.c. de Parlament (Rada), în urma unei mascarade. Opoziţia contează pe defecţiuni în sânul Partidului Regiunilor, mai ales că un deputat din partea acestuia, Nikolai Rudkovski, a depus un proiect pentru anularea de facto a acestei legi şi un altul vizând protejarea drepturilor individuale pe timpul manifestărilor paşnice. De fapt, lui Ianukovici i se reproşează regimul prezidenţial instituit imediat după alegerea sa, în 2010. Prin modificările aduse de Curtea Constituţională în 2010 s-a reabilitat de facto Constituţia, care data din 1996. Potrivit căreia preşedintele prezintă candidatul său la funcţia de prim-ministru în Rada şi nu invers. De asemenea, desemnează şefii serviciilor de securitate, comitetului antimonopol, şefii parchetelor, ai presei publice şi şefii administraţiilor regionale. Întrebarea care stăruie este dacă Viktor Ianukovici va accepta, mâine, retragerea completă a legii din 16 ianuarie. Apoi, în discuţie rămâne amnistia generală, propusă de şeful statului în schimbul eliberării accesului în serviciile publice. Opoziţia vrea mai mult însă: identificarea autorilor violenţelor care au provocat mai mulţi morţi. Va fi responsabilitatea acestora doar administrativă sau şi penală? În fine, se mai vorbeşte şi de Iulia Timoşenko, în caz că opoziţia ar accepta să preia conducerea guvernului.
