Zona euro: UE cere contribuţia şi a altor ţări

0
277

Pentru prima dată de la declanşarea crizei datoriilor – decembrie 2009 – Uniunea Europeană s-a adresat şi altor state şi fondurilor lor suverane. Norges Bank Investment Management (NBIM), care gestionează fondul norvegian de 397,5 miliarde euro, este, deja, candidat, potrivit agenţiei Reuters. Complexă tehnic şi puţin glorioasă politic, măsura membrilor zonei euro se bazează pe economiile străine, solidaritatea dintre ele, proiectul prezentat în week-end, la Bruxelles, putând permite constituirea unei veritabile „bariere de incendiu”. Forţa loviturii „va fi mai mare în Spania şi Italia”, estimează Gilles Moech, economist la Deutsche Bank din Londra. Dispozitivul propus va consta în demultiplicarea capacităţii Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF) şi mobilizarea capitalurilor financiare excedentare ale mai multor ţări. În primul rând China şi ţările emergente, dar, de asemenea, se mizează pe economiile avansate, precum Norvegia şi Japonia. FESF, care ar dispune de 440 miliarde euro acum, nu mai garantează emisiunea de titluri, cum a făcut-o deja pentru Irlanda şi Portugalia, dar va juca rolul de „creditor potenţator”, în conformitate cu modelul utilizat de SUA în favoarea colectivităţilor locale şi al creditelor imobiliare. Klaus Regling, directorul FESF, a stabilit mai multe niveluri, în scopul creării unui holding cu grupuri private. La primul nivel vor fi constituite fonduri speciale, alimentate de FESF (care aduce garanţia sa) şi alte state. La al doilea nivel, se caută un fond special european, implicând capitaluri private, cu garanţia FESF. Un al treilea nivel este constituit pe acelaşi principiu dar, de această dată, capitalurile vor fi aduse de ţările non-europene, în „trust”, administrat de FMI, care deţine o experienţă în acest tip de dispozitiv, prin reducerea sărăciei şi creşterea economică, care a implicat 13 miliarde dolari. Multe probleme tehnice rămân, deocamdată, în suspensie, întrucât implicarea unui astfel de sistem cu privire la datoria ţărilor garante n-a mai fost antrenată anterior.