Singura competenţă a eurodeputatului Rareş Bogdan, prim-vicepreşedinte al PNL, pare de la o vreme buna guvernare a ţării, identificându-se, cum poate e firesc, cu viziunea premierului, dorinţa acestuia de a face reforme necesare pentru ţară. „Cine nu doreşte cu advărat să reformeze România şi nu înţelege că România are nevoie de reforme va intra în coliziune cu cei care doresc asta. Şi cu premierul şi cu mine şi cu preşedintele, sunt absolut convins”, a spus marţial prim-vicepreşedintele PNL, Rareş Bogdan. Făcut „foc şi pară”, şi-a compus un ton de diriginte inflexibil, cu opinii luminoase şi recomandări înţelepte. Dar ceva nu e în regulă. Nu poţi să nu te întrebi în numele cărei autorităţi vorbeşte Rareş Bogdan, care este prim-vicepreşedintele unui partid, ce n-a câştigat alegerile parlamentare şi se află la guvernare prin acceptul parteneriatului politic, al coabitării cu USR-Plus şi UDMR. Fiecare din aceste formaţiuni politice are propriile abordări fireşti, pe o serie de teme, circumscris reformelor pomenite. Că nu se armonizează, cum ar fi de dorit şi în declaraţii în spaţiul public apar desincronizări, nu e un capăt de ţară, fiindcă într-o coaliţie heteroclită astfel de lucruri sunt realmente fireşti. Nu e mai puţin adevărat că actorii politici, care mormăie sau frondează au avut destul timp să se cunoască în coaliţie, pentru a descoperi eventuale formule de convieţuire cordială. Într-o astfel de coaliţie nu e deloc uşor, de bună seamă, trebuie să recunoaştem, să fi prim-ministru, să probezi rigoare, exigenţă, hărnicie, dar să ai îngrădiri în sancţionarea eventuală a unui ministru, din cauza –nu a prevederilor constituţionale, care menţionează clar cum se face o remaniere- ci a protocolului încheiat. Conform căruia, schimbarea unui ministru, fără o bună pregătire a terenului, se face doar cu aceptul liderului formaţiunii politice aparţinătoare. Discuţia de bună seamă a plecat de la cazul ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu. Şi aici logica prim-vicepreşedintelui Rareş Bogdan ne încurcă de-a dreptul. „Premierul are în spatele lui votul popular dat preşedintelui României, care îl sprijină total şi voturile primite de PNL la alegerile parlamentare”. Afirmaţia eurodeputatului Rareş Bogdan e de-a dreptul exagerată. Cum adică, transferăm capitalul de încredere, din 2019, nu de acum, al preşedintele Klaus Iohannis, în spatele actualului premier? De acord că a fost desemnat de preşedinte, de acord că a fost opţiunea acestuia, în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie, dar atât şi nimic mai mult. Cât priveşte voturile PNL la ultimele alegeri parlamentare să nu le mai evocăm, deşi Rareş Bogdan crede că luma se va îndepărta de liberali… în cel mult doi ani. După ce n-a fost aproape nici la ultimele alegeri. În politică nu există excese verbale scuzabile. Şi a spune că să nu ne luăm după vorbe e o imprudenţă. Orice afirmaţie are semnificaţia ei. Rareş Bogdan, fost moderator de televiziune, era bine să ştie la ce se putea aştepta, la un moment dat, printr-o construcţie politică atât de heteroclită. Deunăzi i-a criticat pe userişti, cu vehemenţă, pentru votul dat împotriva finanţării aşezământului cultural „Prodromu” de la muntele Athos (Grecia), în sensul acordării unui sprijin financiar în sumă de 960.000 euro (echivalentul în lei), suma acordată prin bugetul Secretariatului de stat pentru culte. Pe această chestiune a avut dreptate, mai ales că a adus şi argumentele de rigoare. Fiindcă useriştii n-au votat doar împotriva religiei şi tradiţiei, sugrumă şi istoria. Disensiunile, aşadar, persistă şi ele se acutizează, nu se etompează. Cu toate acetea, nostimă este retorica victoriei finale, semn că suferim de un optimism infatigabil, în pofida numeroaselor măsuri politice deloc inteligente şi a unei învolburări –la nivel retoric- ce nu poate fi neluată în seamă.
