Se face grâu în Dolj, dar deocamdată n-are preţ

An bun, dacă nu de excepţie, pentru producţia de grâu a Doljului. Opinia aparţine directorului Camerei Agricole Dolj, Aurel Stanciu, un specialist rezonabil în materie, stăpân pe statistici, care ştie ce vorbeşte. Mult n-ar mai fi de recoltat din cele 186.000 de hectare cultivate şi se estimează că la sfârşitul săptămânii cea mai importantă activitate agricolă a anului ar putea fi încheiată. Cu o producţie totală de circa 500.000 de tone de grâu, Doljul îşi păstrează statutul de bazin cerealier al ţării. Recolta este oricum sensibil superioară anului trecut, graţie în primul rând regimului de precipitaţii. Chiar dacă între marile exploatări agricole şi producătorii individuali, deţinători de mici suprafeţe, diferenţele de recoltă sunt notabile, pe motivul aplicării „cum s-a putut” a tehnologiei specifice, ducându-se până la două tone la hectar, grâu s-a făcut. Vestea bună este însă atenuată de vestea îndoielnică, chiar îngrijorătoare, conform căreia grâul n-are deocamdată preţ. Fiindcă acesta, la grâul de panificaţie, a ajuns sub 600 de lei tona, cel mai scăzut nivel raportat la ultimii trei ani, după cum atestă statistica oficială a MADR. En-gross-iştii consacraţi, deţinători de spaţii de depozitare, oferă la preluare preţuri derizorii, care alungă orice nădejde legată de obţinerea unor venituri consistente din valorificarea grâului. Lucrurile s-ar putea complica, dar să nu gândim negativ. Cotaţia grâului este mai mică şi pe piaţa internaţională, cu aproximativ 25% faţă de acum doi ani, evident fiind declinul din ultimele şase luni. Analiştii pieţei cerealiere mai evocă un aspect de luat în seamă: buna producţie de grâu anunţată de Consiliul Internaţional pentru Cereale, estimată la 655 de milioane de tone. Rusia – cu 54 de milioane de tone, Ucraina – cu 20 de milioane de tone, Franţa – cu 36 de milioane de tone vor conta pe piaţa internaţională, deşi preţul este făcut de cotaţiile bursiere internaţionale. Remi Haquin, vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Producătorilor de Grâu şi preşedinte al consiliului specializat „în cereale” din Franţa, susţine că după cinci ani „blocul” de la Marea Neagră, compus din Rusia, Ucraina şi Kazahstan, cu o bună recoltă, poate avea o influenţă asupra preţului mondial al grâului. Mai clar: cotaţiile bursiere cerealiere din Londra atestă că preţul grâului pentru panificaţie este de 200-240 euro/tonă, deşi tranzacţiile se fac uneori la preţuri mult mai mari. Ca un detaliu, Egiptul a importat recent din România 120.000 de tone de grâu, la preţul de 248 dolari/tonă. De bună seamă că în câştig, prematur de estimat, vor fi fermierii care obţin randamente de peste 5 tone/ha, nu puţini la număr, care şi la un preţ de 630 de lei/tonă, la care se adaugă subvenţia de 144 euro/ha (din care 37 de euro plăţi naţionale complementare directe – PNCD), deşi există nădejdea, consideră Sorin Răducan, directorul APIA Dolj, că aceasta ar putea fi augmentată, adică mai mare anul acesta, o scot la capăt. În general însă, se acceptă, inclusiv de către Remi Haquin, că producţia de grâu a acestui an la nivelul continentului va fi superioară celei a anului precedent. Dificultatea oricărei prognoze pe piaţa de cereale derivă din faptul că ţările blocului de la Marea Neagră anunţă cifre extrem de diferite de la un an la altul. Însă dacă Rusia depăşeşte 56 de milioane de tone, ea va fi în poziţia de a exporta de o manieră relativ consecventă. Cu alte cuvinte, destule incertitudini încă planează. Şi în privinţa comerţului cu cereale, dependent de foarte mulţi factori.