Deputatul PMP Elena Udrea s-a aflat la Craiova la sfârşitul săptămânii trecute, pentru o întâlnire cu activul sau militanţii Partidului Mişcarea Populară. Care trebuiau luaţi în seamă, mobilizaţi şi încurajaţi în perspectiva ţintelor electorale din acest an. Aşa că a fost enunţat şi obiectivul imediat al noului său partid. „În Oltenia ne-am obişnuit să spunem că este roşu. Noi vrem să facem Oltenia verde, proaspătă, puternică (…), trebuie să câştigăm alegerile, pentru că nu putem să lăsăm ţara pe mâna lui Ponta, a lui Antonescu. (…) Este nevoie de un preşedinte care să continue reforma începută de Traian Băsescu. Speranţa se naşte în Oltenia, vom lua Oltenia din mâinile USL”. Un mesaj, indiferent de intonaţie, nu este altceva decât ceea ce exprimă. Doamna Elena Udrea, care în urmă cu câţiva ani, pe când era ministru, dar şi vector de imagine al PDL, ne dorea „portocalii”, acum ne vrea verzi şi proaspeţi, nu roşii, cum a spus în Sâmbăta Morţilor, cu aerul că toată ţara este grupată în jurul său, fără a mai acorda atenţie circumstanţelor în care a acces în Parlament. Că ne vopseşte ca ouăle de Paşti este, să admitem, o metaforă. Domnia sa a făcut parte din mai multe guverne „de dreapta”, ultimul dintre ele fiind doborât în Parlament prin moţiune de cenzură, validată la scurt timp şi prin votul popular, la scrutinele electorale din 2012. Aşa cum stau lucrurile în momentul de faţă, Mişcarea Populară are de surmontat o serie de obstacole, pe lângă partajul ideologic cu PDL, inclusiv faptul că, deocamdată, nu are structuri viabile în teritoriu şi nici nu contează în peisajul administrativ. Ca orice om politic, doamna Elena Udrea are, în mod vădit, convingeri, valori, criterii legate de aceste valori şi convingeri. A practicat în deceniul de viaţă politică tot ceea ce jocul politic cere să faci. Inclusiv dexteritatea conjuncturală. Pentru a fi luată în serios şi a convinge că nu se joacă cu vorbele şi platformele politice, în numele unor valori şi al unei angajări intime, putea fi mai explicită. De ce rămâne domnia sa, de pildă, atât de încrezătoare în soluţiile „dreptei” nu s-a înţeles. Chiar acompaniată de preşedintele PMP, Eugen Tomac, „vrem ca această ciumă roşie instalată de USL, această minciună să dispară de pe scena politică”, vestea proastă vine din sondajele de opinie la nivelul ţărilor UE: dreapta va pierde multe locuri în PE faţă de cele deţinute actualmente. Are mai mică importanţă faptul că Eugen Tomac doreşte „dispariţia de pe scena politică” a stângii. Ca să rămână singură cine? Pe de altă parte, „fără a rupe gura târgului”, cum se spune, USL-ul, bântuit de o prelungită criză de orgolii şi nu numai – pluteşte în aer o formă gregară de insatisfacţii – are, potrivit datelor statistice, la activ o creştere economică pe anul trecut de acum cunoscută, pe care PDL-ul nici n-a visat-o. Cu alte cuvinte, în mod cu totul paradoxal şi neaşteptat, USL îşi dă cu stângul în dreptul. În fine, un PMP, în irelevanţă politică, cu mulţi pedelişti care migrează, nu este altceva decât tot un PDL „pe verde”. Şi sunt greu de comensurat toate câştigurile. Când se ajunge aici, nu optimismul e antidotul, nu discursul mobilizator, ci poate asceza. O asceză înţeleasă ca o exersare a încrederii. Dificultatea doamnei deputat Elena Udrea este aceea că evită premeditat orice subsol critic la adresa guvernării din care a făcut parte, preferând metafora şi vociferarea. Adversitatea, conflictul, polemica. Şi nu consilierea, cordialitatea, toleranţa. Iar faptul că ne-a adus aminte că soţul primăriţei Craiovei – Lia Olguţa Vasilescu – angajat al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), câştigă 2.560 euro/lună, ni s-a părut o dezvăluire “fumată”. Acelaşi lucru, dar spus de Gelu Vişan, înţelegem liderul PMP de la Dolj, ar fi sunat altfel. Tropăitul politic al PMP, cu cadenţă pe dreptul, este momentan o chestiune de diversificare a peisajului politic.
