EDITORIAL / Uitând ceea ce n-ar trebui uitat!

0
143

Ultimul miting din Capitală, cel de sâmbătă, a avut şi virtuţi aparte, în sensul că un grup de jandarmi din forţele de ordine s-a opus cu fermitate ca alt grup, de data aceasta de protestatari „rezist” să rupă gardul de protecţie şi în loc să le vorbească „frumos” le-au dat peste mâini, eveniment în urma căruia unul dintre jandarmi este, acum, anchetat disciplinar. Potrivit Agerpres, în ziua de 22 ianuarie a.c., procurorii Parchetului militar de pe lângă Tribunalul militar Bucureşti s-au sesizat, din oficiu, cu privire la săvârşirea acţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 292 (al. 2) din Codul Penal, constând în aceea că unul dintre jandarmi din dispozitivul desfăşurat, pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice, a agresat fizic una sau mai multe persoane, pe fondul unei busculade create în zona cordonului de protecţie. Şi lucrurile chiar aşa au stat: la un moment dat s-a creat o busculadă, care nu semăna deloc cu vreo serbare populară. Nu mai eram, deloc, în faţa unor nemulţumiri cu „faţă umană” de acum câţiva ani când se dansa pinguinul sau a unui „miting de omenie”, fie el agrementat cu strigăte revendicative sau sudălmi anti-guvernamentale. Jandarmii, în discuţie, făceau parte, să ne înţelegem, dintr-un dispozitiv de protecţie prin ordin. Au suportat cu stoicism violenţa verbală. Care de regulă se îngemănează cu violenţa fizică.  În conformitate cu prevederile Legii 550 din 24 noiembrie 2004, privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei, inspirată din legea similară a Jandarmeriei franceze, cu sprijinul tehnic şi logistic al acesteia, lucrurile sunt puţin mai complicate. Fiindcă articolul 29 (indice 1) din legea menţionată precizează expres că „în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul militar al jandarmeriei române este autorizat să deţină şi să folosească arme cu tranchilizante, substanţe tranchilizante, arme cu glonţ de cauciuc, dispozitive cu ultrasunete sau substanţe iritante, precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare”. Mai mult, articolul 31 din aceeaşi lege, vine şi accentuează maniera de intervenţie în forţă, când sunt ultragiate forţele de ordine, precizând că „avertizarea şi somarea nu sunt necesare în cazul care asupra personalului de ordine se exercită acte de violenţă care pun în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestuia”. Premergător mitingului de sâmbătă din Capitală, presa a anunţat discuţii clarificatoare între reprezentanţii organizatorilor şi cei ai forţelor de ordine, în conformitate cu prevederile exprese din Legea 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată la 14 martie 2014. Apatia ministrului de Interne şi chiar a şefului Jandarmeriei Române, în urma evenimentelor văzute de o ţară întreagă, fiind transmise în direct, la concurenţă cu alte emisiuni, a surprins realmente. Fiindcă din ceea ce s-a văzut nu jandarmii „abuzivi” s-au repezit la protestatari, care aveau treaba lor – consfinţită constituţional –, ci grupuri de manifestanţi radicali aveau chef să-şi măsoare forţele cu jandarmii. Cu alte cuvinte nu a fost vorba despre o intervenţie disproporţionată a jandarmilor împotriva unor manifestanţi paşnici, ci pur şi simplu de o provocare, de care se avea cunoştiinţă. Corect punctul de vedere al premierului interimar Mihai Fifor, la finalul şedinţei CExN al PSD: „Jandarmii, ca şi ceilalţi colegi din Ministerul de Interne, şi-au făcut datoria”. Pe jandarmi îi vedem zilnic, participând efectiv la ceea ce numim „măsuri de asigurare a ordinii publice”, intervenind atunci când aceasta este tulburată, prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare. Îi vedem şi în alte misiuni, circumscrise prevederii legii lor specifice. Că nu puţini jurnalişti, să le spunem aşa, văd lucrurile altfel, este o abordare, nimic de spus, dar parcă n-are legătură cu statul de drept – atât de clamat în acest anotimp -, în care trebuie avute în vedere şi obligaţiile cetăţenilor, participanţi la manifestări publice.