„În caz de eşec, renunţ la politică. Da, este o certitudine”. Asta a declarat, în urmă cu câteva zile, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, când a fost întrebat asupra ipotezei înfrângerii sale în alegerile prezidenţiale din acest an. Deşi el consideră că ar fi posibil ca, în ciuda manifestaţiilor de entuziasm, dar şi a protestelor, să-şi mai asigure un mandat. „În orice caz, pentru prima oară în viaţa mea, sunt confruntat cu sfârşitul carierei mele. Acest lucru poate interveni în câteva luni sau 5 ani”. Nicolas Sarkozy vrea să demonstreze că nu este acroşat de fotoliul de la Elysee. „Eu nu sunt un dictator” îi place să repete ca răspuns celor care îl consideră caricatura unui monarh republican. Bineînţeles, dacă se retrage din politică, el va resimţi, cu consecinţe, schimbarea de ritm şi lipsa de adrenalină care vin de la putere. Citându-l pe Pascal (1623-1662), el constată în faţa interlocutorilor că „omul este astfel făcut, că totul este astfel organizat, pentru a uita că va muri”. Dar Nicolas Sarkozy s-a schimbat: el şi-a organizat o altă viaţă, vrea să creadă. Politica i-a dat tot felul de demnităţi: primar, consilier general, preşedinte al Consiliului general, ministru de prim-plan şi, bineînţeles, funcţia de preşedinte al Republicii. Cu alte cuvinte, a cunoscut totul: bucuria adjudecării victoriei, vânătăile înfrângerii, înţelepciunea care vine din încercări. Atunci ce mai aşteaptă? Înainte de a fi ales preşedinte al Franţei, în 2007, Nicolas Sarkozy medita deja asupra uzurii puterii. În 2005, viitorul candidat la Palatul Elysee venea la Ministerul de Interne flancat de Brice Hortefeux, ministru delegat pentru colectivităţile teritoriale. Membru al Guvernului pentru prima oară, prieten statornic, Hortefeux îl juca pe Rastignac. Nicolas Sarkozy glisa: bucură-te acum, este cel mai bun moment. Unul în care am realizat visele noastre, ambiţia de o viaţă. „Nicolas Sarkozy n-a avut o concepţie ludică despre putere. În schimb, cuvântul a datora revenea la el frecvent”, observa Hortefeux. Sarkozy se confesa că dacă va fi învins de Francois Hollande se retrage din politică. Fostul ministru vrea să-l convingă să preia conducerea UMP, ceea ce, evident, actualul preşedinte nu doreşte. În luna mai, şeful statului va împlini 57 de ani, o vârstă la care totul este încă posibil, mai ales pentru cei care se simt tineri, iar el este tată de puţină vreme. În 2017 va avea 62 de ani. El observă cu atenţie parcursul fostelor mari nume ale lumii. De pildă, fostul cancelar german Gerhard Schroder, apropiat de Vladimir Putin, s-a reconvertit pe lângă gigantul energetic Gazprom. Nicolas Sarkozy n-a ascuns niciodată dragostea lui faţă de bani. Abordând subiectul remunerării bancherilor, la G 20, de la Cannes, în noiembrie 2011, spunea: „Eu, de asemenea, în viitor, aş vrea să câştig bani”, înainte de a critica „imoralitatea” de care dăduseră dovadă, potrivit lui, finanţiştii. Precum toţi preşedinţii, Sarkozy este dornic de a rămâne în istorie. Depinde cum.
