Reformiştii constituie probabil categoria cea mai bizară care populează listele „lărgite de candidaţi” – anunţate – pentru apropiatele alegeri legislative din 11 decembrie a.c.. Reproşându-li-se, până la saturaţie, lipsa de apetit reformist, adică de primenire, şi liberalii şi social-democraţii, de la Dolj, au trecut la „epurarea” moralităţii şovăilnice de care erau bănuiţi, prin promovări masive, precumpănitor, de candidaţi noi şi tineri. La social-democraţii doljeni, din actuala garnitură de parlamentari, se mai regăsesc pe liste doar Claudiu Manda, pentru Senat, şi Ioan Călin, pentru Camera Deputaţilor. Din motive diferite nu mai apar Cristina Anghel, Mircea Geoană, Florea Voinea, Mihai Fifor, Valeriu Zgonea, Florentin Gust. Petre Petrescu, ex-deputat social-democrat, deschide lista la PRU Dolj, şi nu este deloc exclus ca Florea Voinea să facă acelaşi lucru la ALDE Dolj, pentru Senat. La liberalii doljeni situaţia este identică: doar Ionuţ Stroe, pentru Camera Deputaţilor şi Mario Ovidiu Oprea, la Senat, duc steagul mai departe, rubrica „despărţiri” consemnând numele lui Dincă Marinică şi Mihai Voicu, acesta urmând candida, din câte am înţeles, din partea diasporei. Cum nu am priceput niciodată nici timiditatea unora de a se declara că au simpatii de stânga sau de dreapta, fiindcă a fi de o parte sau de alta a centrului iluzoriu, nu constituie în sine nici virtute, nici păcat, problema în discuţie rămâne alta, şi anume că atât năravurile cât şi virtuţile nu au culoare politică. Hoţia nu este implacabil de stânga sau de dreapta, la fel şi demagogia populistă. O valoare în sine nu este nici centrul, atâta vreme cât stânga şi drepta sunt anomalii de la cursul firesc al lucrurilor. Până la urmă, această remaniere evidentă, circumscrisă renaşterii unei noi clase politice, ar putea fi salutată, numai că infuzia de „vigoare” nu este tot una cu infuzia de competenţă parlamentară. La ce ne aşteptăm: deocamdată la nimic altceva decât la limpezirea mesajelor către alegători. Apoi, la cunoaşterea exactă a performaţei specifice anterioare a fiecărui candidat. Mai exact, de la ce se revendică fiecare. Un Giugea, un Oprea, un Călin, un Manda, sau Lia Olguţa Vasilescu, mai spun câte ceva, prin legătura lor cu administraţia publică locală, centrală sau viaţa parlamentară. Ceilalţi? A crede că au privilegiul de a ştii, fără a se fi instruit temeinic vreodată, e o eroare. Pentru a fi un bun sfătuitor, trebuie să te pronunţi numai asupra acelor lucruri la care te pricepi, şi nu te pricepi decât la acele lucruri pe care le-ai învăţat, fie de unul singur, fie prin studii îndelungate de-a lungul timpului, fie într-o profesie exersată cu pricepere. Meseria de parlamentar este una complexă, şi ceea ce se aşteaptă de la noua garnitură de parlamentari, între altele, sunt legi mai clare, în deplin spirit european, dezideratul crucial al oricărui proces electoral, şi o altă conduită civică, alte standarde morale, menite să reabiliteze, în timp, Parlamentul, atât de discreditat în momentul de faţă. Oricum, fără vuvuzele, care să inflameze discursul public, şi parcă sunt o raritate.
