Lavinia Craioveanu, senator de Dolj: „Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca fiecare copil să-şi descopere abilităţile”

1
958
Lavinia Craioveanu este senator de Dolj şi membru al Comisiei permanente pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Dar, înainte de toate, este un fin cunoscător al sistemului de educaţie doljean, pe care l-a condus în perioada 2014 – 2016, din funcţiile de inspector şcolar adjunct şi inspector general. Profesorii susţin că a fost un inspector general corect şi că a încercat pe cât posibil să pună calitatea actului educaţional pe primul loc. În fruntea ISJ Dolj a plecat de pe o poziţie de director, având o carte de vizită impecabilă. Calităţile de manager şi le-a pus în valoarea în perioada în care a condus destinele Liceului Tehnologic Transporturi Căi Ferate Craiova, septembrie 2012 – septembrie 2014. Tot colegii domniei sale susţin că a luat un liceu de la zero şi a făcut  din acesta un brand. Elevii, absolvenţi ai Liceului CFR, şi-o amintesc pe fosta directoare ca pe „doamna care a adus copiii de acasă, le-a plătit căminul şi le-a dat un rost în viaţă”. După 16 ani de catedră, vreo doi ani de manager şi alţi patru ani în fruntea ISJ Dolj, Lavinia Craioveanu a ajuns în Senatul României şi încearcă de acolo să schimbe ceva în materie de educaţie. Se consultă mereu cu profesorii şi elevii, iar o parte din sfaturi le primeşte chiar de la fiica sa, care, deşi este la gimnaziu, ştie foarte bine ce vor elevii din România, astăzi.
O să discutăm pentru început despre perioada în care dumneavoastră aţi fost directorul Liceului Tehnologic Transporturi Căi Ferate Craiova,  pentru că a fost o perioadă în care v-aţi pus în valoare calităţile de manager. Aţi făcut treabă bună cum spun colegii dumneavoastră, dascălii…
Eu mi-am dorit dintotdeauna ca elevii care termină o şcoală să aibă şi un loc de muncă.  De regulă, există colaborări între operatorii economici şi licee. Însă, în perioada respectivă, 2012 – 2013, acest gen de colaborare era la vârsta pioneratului. Eu am mers personal, în calitatea mea de manager la domnul Graţian Călin, directorul companiei RELOC SA şi i-am spus că eu cred că noi avem nevoie de RELOC dar, în mod cert, şi RELOC are nevoie de noi, pentru că amândoi avem un interes comun. Împreună dorim să pregătim pentru viitor nişte angajaţi buni, meseriaşi şi profesionişti. Domnul director a primit cu mare deschidere ideea, mai ales că media de vârstă a celor care lucrau la Reloc era undeva spre pensionare şi era nevoie de tineri. A spus că ar vrea să-şi crească proprii angajaţi, iar parteneriatul se arăta unul de succes. Am discutat detaliile, am făcut solicitarea. Trebuie menţionat faptul că, în momentul în care soliciţi o clasă, o specializate de la inspectoratul şcolar trebuie să ai în spate şi o hârtiuţă, o solicitare de la agentul economic. Am întrebat şi dacă se poate oferi elevilor şi o bursă, am hotărât de comun acord cum să facem selecţia, pentru că eram convinsă că dacă anunţam că după absolvire se va semna un contract de angajare, că pe timpul şcolarizării se dă o bursă, atunci, în mod sigur vom avea un număr mult mai mare de solicitări decât numărul de locuri, pentru că era o singură clasă de elevi, adică 28 de locuri. 
Cred că la acel moment nu exista nici cadru legal, ceea ce înseamnă un efort în plus.
A fost destul de dificil, pentru că atunci când noi am făcut clasa, în 2012-2013, legea nu prevedea că unităţile economice pot să ofere astfel de burse, dar până la urmă s-a găsit soluţia şi am dat drumul. S-au înscris doi elevi pe loc. Ne-am întâlnit atât cu elevii, cât şi cu părinţii şi le-am arătat unde va fi viitorul lor loc de muncă. Elevii au avut o probă de interviu la noi la şcoală. Comisia fost mixtă : noi şi reprezentanţii Reloc şi astfel am făcut selecţia. Cei de la Reloc au avut grijă de ei, ca de proprii lor copii. I-au dus şi în excursie, le-au cumpărat echipamente. Curriculum de dezvoltare locală l-am făcut la solicitarea RELOC, pentru că este firesc ca operatorul economic să spună ce pretenţii are de la viitorul său angajat. Acei elevi au fost şi privilegiaţi pentru că au avut pe perioada studiilor şi o bursă de 600 de lei, RELOC-ul a acordat 400 de lei, iar statul 200 de lei, aşa cum de altfel acordă şi acum. Între timp legislaţia s-a mai schimbat, a apărut învăţământul dual şi operatorii economici care se intră în acest parteneriat oferă o bursă de 200 de lei. Parteneriatul cu RELOC-ul din câte ştiu se menţine şi astăzi, dar nu mai ştiu dacă mai e valabil sistemul de burse şi contractele de angajare după finalizarea studiilor.
Ştiu că aţi reuşit să refaceţi un cămin deteriorat şi aţi convins elevii să nu se lase de şcoală. I-aţi ajutat chiar şi financiar.
A fost o  perioadă frumoasă pentru că am reuşit să aduc la liceul nostru şi o clasă de sportivi, clasă pe vocaţional sportiv : handbal, volei, baschet. O clasă mixtă şi am văzut recent câteva performanţe desosebite ale elevilor de acolo, pentru că le urmăresc pagina de facebook. A fost o perioadă frumoasă pentru că am reuşit să schimb lucrurile şi la căminul de elevi, unde nu se mai intrase de 30 de ani. Am apelat la conducerea primăriei, era primar doamna Lia Olguţa Vasilescu, căreia i-am explicat că acest cămin este într-o stare de degradare cruntă şi că aş vrea să-l igienizez, să-l modernizez şi să-l dotez. Edilul Craiovei de atunci a răspuns imediat solicitării mele şi mi-a spus să vin cu toate hârtiile şi să începem demersurile. Am reuşit într-un timp scurt să facem absolut tot, adică, condiţii decente, aer respirabil. Pentru că am reuşit să facem un cămin atât de frumos, ne-am hotărât să aducem şi mai mulţi copii în cămin. Şi am adus, dar asta pentru că am reuşit să facem un sistem de burse propriu, alte burse, pe lângă cele acordate de Primărie, pentru elevii ale căror familii se confruntau cu probleme financiare, lor le-am asigurat în cămin cazare şi masă, în mod gratuit, cu condiţia să nu aibă nicio absenţă la orele de curs. 
Câţi elevi renunţaseră la şcoală pe motiv de sărăcie ?
După examenul de admitere, am constatat că din 100 admişi, la curs erau doar 70. Adică, vreo 30 nu aveau condiţii materiale să-şi continue studiile. Am luat legătura cu părinţii şi am aflat că din motive financiare nu puteau să-şi trimită copiii la oraş, la şcoală. Şi atunci am încercat să găsesc o soluţie. Atunci, şi eu şi alţi colegi mei şi membrii Clubului Rotary Probitas, precum şi alte firme şi ONG-uri, am căzut de acord să sponsorizăm această cazare în cămin. Era o sumă mică, sub 200 de lei pe lună, per elev. Dar pentru aceşti copii, trei mese pe zi, un loc decent unde să doarmă, un spaţiu unde să înveţe şi unul de recreere, toate acestea au fost benefice şi condiţia pe care le-am pus-o a fost tocmai aceasta, să nu aibă absenţe. Nu le-am pus condiţii de performanţă la clasă pentru că acei copii, până în clasa a VIII-a, majoritatea dintre ei, se aplecaseră mai puţin pentru studiu, fiind din mediul rural şi muncind mai mult la câmp. Proiectul meu a vizat să-i aduc la şcoală, să înveţe o meserie şi cărărmidă cu cărămidă să putem să construim ceva durabil.
Dar aţi avut şi un elev care şi-a depăşit cu totul condiţia socială. Ştiu că păstraţi şi astăzi legătura cu el. Vorbeşte foarte frumos despre dumneavoastră.
Am avut şi un  proiect bazat pe performnaţă. Am avut o colaborare interesantă cu Clubul Rotary din Canada, care a ajutat un elev al Liceului CFR, pasionat de robotică. Un adevărat talent. Elevul a obţinut foarte multe premii, iar eu scanam diplomele şi le trimiteam preşedintelui Clubului Rotary din Canada, fiind foarte mândră de performanţa sa. Păstrez încă legătura cu acest elev, fiind acum facebook-ul, legătura se face mult mai rapid. Ca o concluzie, eu cred că un manager dacă este într-adevăr preocupat de soarta liceului său, poate să facă multe lucruri. Omul sfinţeşte locul ! Este o mulţumire extraordinară a ta, ca manager, ca om. Să vezi că ai făcut ceva şi că prin tine nişte tineri au avut o şansă în viaţă. 
Aţi fost o perioadă de timp inspector şcolar, aţi avut rezultate impresionante, aţi stimulat elevii olimpici cu burse. Eu recunosc că spun mereu că aţi fost inspectorul care aţi organizat concursuri fără scandaluri. E o performanţă…Cum credeţi că ar trebui centrat sistemul nostru de educaţie :  pe performanţă sau pe un învăţământ de masă ?
Eu cred că trebuie să scoatem ce este mai bun din fiecare elev. Cine e capabil de performanţă, să facă performanţă, iar noi suntem datori să le acordăm tot  sprijinul. Anul acesta, prin lege, am făcut un lucru extraordinar : în fiecare judeţ să fie un Centru de Excelenţă. Adică, pe lângă pregătirea la clasă, copiii să aibă un loc special, unde împreună cu profesorii să facă cursuri intensiv şi la un nivel ridicat. Avem profesori pregătiţi care pot să-i ajute pe aceşti tineri să atingă performanţa. Pe de altă parte, noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca fiecare copil să-şi descopere pasiunile şi să-şi descopere abilităţile. Nu toţi copiii sunt buni la matematică, dar în mod cert, unii sunt buni la română, alţii la pictură, alţii au ureche muzicală, altora le plac limbile străine. Copiii nu trebuiesc forţaţi, ei trebuiesc lăsaţi să facă ceea ce le place, ca să nu devină complexaţi.
 Să înţeleg că aici ar trebui să schimbăm ceva….
Da. Aici trebuie făcută schimbarea. Iar această schimbare trebuie făcută de către specialişti. Eu sunt profesor de Economie. Pe disciplina mea pot să-mi susţin cu argumente opiniile. Avem un Institut de Ştiinţe ale Educaţiei, care trebuie să fie mult mai vizibil şi să scoată lucruri interesante. Avem elevi care ajung în clasa a VIII-a şi nu reuşesc la Evaluarea Naţională să ia nota 5, unii nu iau nici 4. Dar noi trebuie să analizăm de ce nu reuşesc să obţină nota asta. E ceva cu acest examen, este o problemă cu modul în care s-a derulat procesul de predare-învăţare-evaluare pe parcursul acestor ani ?! De ce nu am aflat până la finele clasei a VIII-a, pentru că avem nişte evaluări la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, dar, din păcate, evaluăm altceva faţă de ceea ce evaluăm la clasa a VIII-a. Specialiştii în educaţie trebuie să afle toate aceste lucruri. Pentru că s-au tot constituit fel şi fel de comisii de experţi la nivel MEN. S-au întâlnit de câteva ori şi nu s-a mai întâmplat nimic după. Aici avem o problemă. Sunt o persoană optimistă şi de asta cred că se va găsi soluţia miraculoasă. 
Nu sunteţi doar dascăl, doar manager, doar inspector general, doar senator, ci şi mamă, părinte. Când propuneţi o schimbare legislativă, când faceţi un amendament vă bazaţi şi pe ceea ce constaţi în procesul de educaţie al fiicei dumneavoastră ?
Categoric, da. Întotdeauna. Tot timpul mă gândesc la copilul meu. Atunci când am susţinut şi am susţinut cu tărie că această clasă pregătitoare nu trebuie desfiinţată, argumentul a fost şi acela pentru că am văzut cum a trecut copilul meu prin clasa pregătitoare şi cât de utilă i-a fost şi sunt convinsă în continuare că această clasă pregătitoare trebuie să existe şi să fie o trecere de la grădiniţă către şcoală. Un an fără teme, un an cu joacă, un an care să facă trecerea uşor-uşor către seriozitate, către ceea ce înseamnă şcoala. Dar niciodată nu iau hotărârile de una singură. M-am întâlnit de foarte multe ori cu colegii mei, profesorii, pentru că eu, deşi am plecat la Bucureşti nu m-am rupt de ei. Chiar zilele acestea voi avea o întâlnire cu directorii şi profesorii din mediul rural, pentru că şi acolo este o problemă şi am o iniţiativă în acest sens. M-am întâlnit cu liderii de sindicat, am o relaţie foarte bună cu preşedintele Federaţiei Naţionale de Părinţi. Am o discuţie permanentă, aflu care sunt îngrijorările părinţilor, elevilor, chiar domnia sa este cea care m-a îndemnat să fac ultima iniţiativă legislativă privind prorogarea termenului privind Evaluarea Naţională a elevilor care sunt acum în clasa a VII-a pentru că în mod normal aceste prorogări se fac de către Minister. Nu trebuie să treci prin Parlament pentru că nu e mare lucru de făcut aici. E foarte clar că aceşti copii până acum nu au avut o abordare transdisciplinară, în procesul de educaţie de până acum. Adică, nu au avut manuale transdisciplinare, teste transdisciplinare, atunci nu poţi să le dai elevilor evaluare transdisciplinară. Pentru că nu mai e cazul să facem experimente pe copii. Am vrut să facă această iniţiativă ca să-i liniştesc şi pe părinţi, să nu se apuc să-şi mediteze copiii pe la toate materiile, pentru că un examen transdisciplinar nu implică tot manualul cap-coadă de matematică, de română, de geografie. Trebuie să se ştie clar care sunt temele, care sunt legăturile. Nu poţi să faci lucrurile de pe o zi pe alta.
 Mai exact, de când se va aplica predarea şi testarea transdisciplinară ?
Această evaluare se va aplica la elevii care vor intra de la anul în clasa a V-a, pentru că profesorii trebuie să înceapă o astfel de predare. Eu am încredere în profesorii noştri şi sunt convinsă că nu au nevoie de nu ştie ce pregătire pentru a preda transdisciplinar. Au nevoie de o formare, dar această formare se poate face prin Casele Corpului Didactic, se poate face şi online. Trebuie să ne adaptăm timpurilor. Aşadar, de fiecare dată când fac o iniţiativă legislativă am discuţii şi consultări cu toată lumea, de la elevi, la profesori, la părinţi, etc. Apoi le trec prin filtrul meu şi le pun pe hârtie. Ne-am dorit să venim cu o Lege a Educaţiei care să fie asumată de către noi toţi. Am avut de fiecare dată în şedinţele departamentale poziţii clare şi ferme. Desigur, am avut puncte de vedere şi în afara partidului. Mi-am exprimat opinia şi atunci când aceasta nu a coincis cu decizia ministrului, pentru că s-a întâmplat şi acest lucru. Eu nu cred că e nevoie de o  schimbare bruscă şi radicală, cred că ar trebui mai degrabă să ne schimbăm fiecare dintre noi, adică, să fim mai dedicaţi şi mai aplicaţi.
Dar ideea aceasta cu desfiinţarea clasei a IX-a acolo unde promovabilitatea la examenul de Bac a fost zero cum vi se pare ?
Nu cred că era nevoie de un ordin de ministru. Cred că fiecare inspector trebuia să analizeze şi să ia decizie în judeţul său. Eu mi-am asumat acest lucru când am fost inspector şcolar general, în 2016. Am văzut că două licee din judeţul meu nu au avut promovabilitate la Bac mai multi ani la rând, am propus CA-ul de  ISJ Dolj că în planul de şcolarizare pentru anul următor să nu mai avem clase de a IX-a. Desigur, înainte i-am chemat pe directorii celor două licee şi i-am anunţat. Nu a fost uşor, desigur, unul dintre directori şi-a dat demisia. Măsura este una corectă dar ea trebuie luată la nivelul fiecărui judeţ. Fiecare Inspectorat trebuia să-şi asume măsura. Noi vrem descentralizare, noi mai vrem decizii luate de la centru. Dar, posibil, nedorind să-şi asume fiecare inspector decizia, atunci doamna ministru a hotărât să dea domnia sa un ordin de ministru. 
Am înţeles că aveţi o obiecţie în legătura cu lista acelor licee…
Da, ei mereu urmăresc să văd ceea ce se întâmplă în judeţul meu, iar noi avem pe lista respectivă un liceu, dar un liceu unde învaţă copii cu dezabilităţi, Liceul Special Beethoven, care ar trebui ca de anul viitor să nu mai şcolarizeze elevi pentru liceu. Voi face o interpelare către minister, către viitorul ministru al Educaţiei, şi îi voi cere să modifice acel ordin de ministru pentru că nu este o modificare în Legea Educaţiei, ca să facă o excepţie pentru liceele speciale, mă voi interesa şi dacă mai sunt şi altele pe lista respectivă. Noi trebuie să le asigurăm acestor copii posibilitatea să-şi continue studiile şi după clasa a VIII-a. Eu cred că ar trebui un examen de bacalaureat schimbat pentru copiii cu dezabilităţi. Cred că nu va fi o problemă, cred doar că a fost scăpare şi nu s-au gândit la aceste licee. În rest este corectă măsura.

1 COMENTARIU

  1. tanti si echipa e-mbracata bine, merge pe la tot felu’ tematic de adunari, sedinte, colocvii, intruniri, vorbeste mult, lucreaza si-n parlament, toti sunt de acord si actioneaza, da’ nu prea se imbunatateste nimic … avem devize, sloganuri, tehnici manaferiale, teme si proiecte de nu mai poti rasufla de ele, da’ traiu’ e tot mai rau … iar responsabilii incaseaza vartos si se bat pe burta …

Comments are closed.