Franţa: Un „plan velo” – finanţat de primării!

0
228

Dezvoltarea mersului pe bicicletă ca mijloc de transport cotidian, nu mai constituie o discuţie de rutină, cu facile argumente pro şi contra, după ce 200 de parlamentari francezi, de sensibilităţi politice diferite, s-au adresat guvernului condus de Edouard Philippe, printr-o scrisoare deschisă, solicitând elaborarea unui „plan velo”, sincer, structurat şi finanţat. Imediat, primari din mari oraşe – Anne Hidalgo-Paris, Alain Juppe-Bordeaux, Francois Cuillandre-Brest, Eric Piolle-Grenoble, Johanna Rolland-Nantes, printre alţii –, şi-au exprimat susţinerea lor deplină, angajându-se să finanţeze în bună măsură proiectul în cauză. Federaţia Utilizatorilor de Biciclete (FUD) care grupează peste 270 asociaţii de ciclişti, a anunţat, ieri, că a lansat o campanie, solicitând francezilor să trimită câte un e-mail sau carte poştală pe hârtie, premierului în semn de adeziune. Se discută deja de un fond naţional de 200 milioane euro pe an, pentru dezvoltarea acestui mijloc de transport, în principal piste pentru ciclişti, o indemnizaţie kilometrică velo şi un bonus pentru stimularea cumpărării de biciclete cu asistenţă electrică „pentru toţi angajaţii publici şi privaţi”. Bicicleta este un adevărat mijloc de transport al viitorului. Aşa se spune. Nu este rezervată doar orăşenilor, ci recomandată pentru orice deplasare, inclusiv în mediul rural. Francezii susţin că au 20 de ani întârziere faţă de alte ţări. În această privinţă. Cu doar 3% din populaţie, care apelează cotidian pentru deplasări la acest mijloc de transport ei sunt mult în urma Olandei (26%), Danemarcei (19%) şi Germaniei (10%). Mersul pe bicicletă este considerat o soluţie concretă la lupta contra sedentarismului, decongestionarea traficului rutier, optimizarea infrastructurii şi, inclusiv, lupta contra încălzirii climatice prin reducerea emisiilor de CO2. „Planul velo”, susţin parlamentarii francezi în demersul lor bine motivat, trebuie acompaniat de măsuri de securitate rutieră. Şi în context se aşteaptă cât mai urgent, chiar imperativ, o decizie politică, fiindcă mersul pe bicicletă nu mai poate fi privit doar cu condescendenţă, ci ca un mijloc de mobilitate al viitorului. Întreaga pledoarie, după toate aparenţele, chiar dacă implică, între altele, problema spaţiilor de staţionare, a sistemelor de securizare, eliberarea unui cod de conduită şi aşa mai departe, este nu atât un studiu, cât în curs de materializare. Se poate vorbi, deja, de o nouă filosofie a mobilităţii şi cei care nu văd viitorul sau nu îl anticipează pot fi consideraţi defazaţi. Cam aşa stau lucrurile. La francezi. Când parlamentarii lor recunosc fără inhibare, întârzierea faţă de alte ţări europene, în promovarea mersului pe bicicletă, noi putem accepta, fără complexe, întârzieri istorice faţă de Franţa. Oricum, discuţia se poate lansa. Şi chiar dacă nu puţini dintre craioveni, de pildă, apelează cotidian  la acest mijloc de deplasare, înfruntând temerar sfidarea participanţilor în traficul rutier, ne aflăm totuşi în faza de pionierat. Se poate reflecta asupra acestui aspect, inclusiv la nivelul Consiliului Local Municipal. Cu ceva trebuie început. Mâine, dacă nu poimâine, vom rămâne tot… întârziaţi.