La nouă ani după intervenţia americană în Irak, un război care a fost un dezastru, ţara nu-şi găseşte drumul spre stabilitate. Ultimii soldaţi americani, circa 500 de oameni din prima divizie a Brigăzii forţelor speciale, de acum plecaţi, lasă ţara într-o situaţie nu atât precară, cât deosebit de instabilă. Şi aceasta este imaginea SUA, în încercarea de a aduce democraţia şi pacea în regiune. Prea puţini sunt aceia care îl regretă pe Saddam Hussein, unul dintre tiranii însetaţi de sânge din Orientul Mijlociu. Dar omul de rând, pentru care intervenţia americană, în martie 2003, este vinovată de moartea a sute de mii de irakieni, fără a mai vorbi de milioanele de cadavre găsite în gropile comune, are propria lui părere despre cele întâmplate. Irakienii nu s-au eliberat de tiranie. Intervenţia SUA, cu consecinţele ei, persistă. Nu există dovezi ale „brigăzilor irakiene libere” care să acompanieze trupele americane, când acestea au intrat în Bagdad, în 2003. Această forţă străină, care invadează o ţară, n-are nici o justificare în mentalul irakian. Totul este discutabil, de la început la sfârşit, în această tragedie. Motivul invocat de George W. Bush la lansarea în această aventură, n-a fost niciodată confirmat: Irakul n-a avut de-a face nici cu al-Qaeda, nici cu atentatele din 11 septembrie 2001. Un regim afectat de ani de zile de embargou nu deţinea nici un arsenal al armelor de distrugere în masă. Prezumţia prometeică potrivit căreia America ar putea transporta democraţia jeffersoniană pe malurile Tibrului s-a dovedit o iluzie. Războiul a provocat moartea a o sută de mii de irakieni şi a 4.500 de soldaţi americani. Cu toate acestea, Irakul are puţină democraţie şi este doar puţin mai liber. Dar este mai mult divizat între componentele sale etnico-religioase. Este guvernat de un partid pro-irakian, dominat de o majoritate arabă şiită, care marginalizează majoritatea suunită, în timp ce kurzii trăiesc într-o cvasiindependenţă. Violenţa este endemică. Un irakian din patru trăieşte în sărăcie, clasa de mijloc s-a refugiat în străinătate. Statutul femeii a regresat. Producţia de petrol nu a atins, încă, nivelul de dinainte de război. Un război care a costat SUA 750 miliarde dolari. George W. Bush a săpat o datorie a SUA, care avea să destabilizeze finanţele publice ale ţării, în 2008. În fine, războiul a condus la prelevarea resurselor necesare angajamentelor din Afganistan. Un conflict imposibil pentru impasul dintr-un alt conflict. Un dezastru imens.
