Duminică, Angela Merkel, a risipit într-un fel suspansul, confirmând la reuniunea conducerii CDU, că va candida la propria succesiune, la alegerile federale din septembrie 2017. „Va ataca” un al patrulea mandat, decizia este luată „pentru ţară, pentru partid şi pentru sine”, după cum a declarat într-o conferinţă de presă la sediul partidului. Alegerile vor fi dificile, a pus în gară cancelarul german, subliniind polarizarea societăţii, presiunea „dreptei” şi ameninţarea unei coliţii SPD-verzi-Die Lincke. Angela Merkel a subliniat incertitudinea internaţională, reiterând faptul că „trăim un timp al crizei”. O a patra campanie electorală se anunţă mai periculoasă ca precedenta, deşi principalul său contracandidat, Frank Walter Steinmeier (60 de ani), actualmente şef al diplomaţiei germane, va fi propunerea CDU-CSU pentru funcţia de preşedinte al Germaniei, pe care ar putea să o preia în anul viitor. În aceste circumstanţe „aliatul de guvernare” SPD ar putea veni cu Martin Schultz, actualmente preşedinte al Parlamentului European. Considerată o lideră a Europei, care apără valorile liberale, Angela Merkel a avut dificultăţi, începând de anul trecut, odată cu criza imigranţilor, fără să mai întrunească sufragiul germanilor. Deschizând porţile a oferit carburanţi populiştilor şi a îngrijorat electoratul conservator, dubitativ în privinţa binefacerilor imigraţiei. Pierderea controlului evenimentelor s-a concretizat în sondaje, când 50% dintre germani s-au pronunţat împotriva unui al patrulea mandat şi doar 42% „pentru”. În ultimele sondaje de opinie, conservatorii nu au decât 30-35% din sufragii, faţă de 41% în 2013. După două înfrângeri în alegerile regionale ale CDU, Angela Merkel şi-a făcut „mea culpa” pentru refugiaţi, încât imaginea ei s-a mai îmbunătăţit, şi ultimul sondaj (Emnid pentru Bild – ediţia de duminică) atestă că 55% dintre germani sunt favorabili unei noi candidaturi a cancelarului şi doar 39% „contra”. AfD, care beneficiat de nemulţumirile electoratului, deocamdată stagnează. Cu toate acestea un al patrulea mandat nu va fii uşor, din cauza uzurii puterii, dar cancelarul „gardian al valorilor liberale”, cu tenacitatea cunoscută va scoate lucrurile la capăt. Are dificultăţi cu CSU-ul bavarez, dar, la nivelul Uniunii Creştin-Democrate (CDU), nici ministrul Apărării, Ursula von der Leyen, nici ministrul de Interne, Thomas de Maiziere, nu sunt în măsură să o contracareze. Femeia care conduce de 11 ani guvernul german, supranumită „Mutti”, considerată la un moment dat că a pierdut legătura mistică, după toate aparenţele, cu poporul rezistă la turbulenţe, şi a depăşit momentul când era fragilizată. Talentul personal, apoi stabilitatea politică germană, soliditatea economiei, cu rata şomajului de două ori mai mică decât în Franţa, ca să dăm un exemplu, o fac pe Angela Merkel un actor politic inegalabil. Fireşte, urmăreşte cu atenţie confruntarea dintre Francois Fillon şi Alain Juppe, în turul doi al alegerilor primare, fiindcă nu îi este indiferent cine se va afla la Elysee, după Brexit şi „noua arhitectură” a Casei Albe.
