23 august: Sensuri contradictorii

0
197

Actul de la 23 august 1944 a fost numit, de-a lungul timpului, „cotitură istorică”, „insurecţia armată din 23 august 1944”, „revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi anti-imperialistă” –realizată exclusiv de Partidul comunist-, „ziua naţională a României”. Fără îndoială Regele Mihai a fost artizanul momentului istoric, prin arestarea mareşalului Ion Antonescu, care conducea statul de la 4 septembrie 1940, după ce armata roşie spărsese frontul din nordul Moldovei şi după ce chemat la Palat, mareşalul refuzase semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Decizia arestării mareşalului a avut consecinţe în plan geopolitic (întoarcerea armelor împotriva armatei germane fără ca statul român să beneficieze de un acord militar, politic, internaţional), acordul de armistiţiu fiind semnat abia pe 12 septembrie 1944. În cartea sa recentă „În ochiul ciclonului” (2021, Ed. Evenimentul şi Capital), Constantin Boştină, fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, referindu-se la documentele la care a avut acces în legătură cu Regele şi cu Ion Antonescu, menţiona că a lecturat o relatare amănunţită a modului în care a decurs arestarea lui Ion Antonescu şi un document legat de stipendiile pe care le primea regele şi corespondenţa acestuia cu oficiali ai statului român. A primit 10.000 de dolari lunar de la guvernul României, până în anii 1986-1988 când s-a constituit Consiliul Mondial al românilor de pretutindeni pe care l-a susţinut şi regele.