Brexit: Theresa May pleacă – învinsă – din funcţia de premier!

0
87

 Decizia premierului conservator Theresa May (62 ani) de a demisiona, la 7 iunie a.c., nu a fost deloc o surpriză, din moment ce „Time” şi BBC, în aceeaşi zi, anunţaseră evenimentul. Estimând că este în interesul ţării de a avea un nou prim-ministru, care să gestioneze ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, după ce toate încercările identificării unui compromis, inclusiv posibilitatea organizării unui al doilea referendum, totul pentru menţinerea temporară în Uniunea Vamală cu UE, Theresa May a făcut ceea ce mai putea face. Acordul de divorţ, negociat cu Bruxelles-ul a fost respins de trei ori de deputaţi, ceea ce a obligat cabinetul său să-l amâne până la 31 octombrie, faţă de 29 martie a.c., data iniţială, şi să organizeze scrutinul pentru Parlamentul European. Unul aproape inoperant în circumstanţele date. Era de acum fragilizată, prin numărul mare de parlamentari care părăsiseră partidul, şi rezultatele slabe în recentele alegeri locale. Ultima despărţire a fost cea a ministrului pentru relaţiile cu Parlamentul, Adrea Leadsom, aceasta convinsă de nepunerea în operă a rezultatului referendumului din 2016. Problema înlocuirii Theresey May se punea de mai multă vreme, dar anunţul de acum deschide cursa succesiunii, deloc uşoară. Boris Johnson, ex-primar al Londrei şi ex-ministru de Externe, şi-a confirmat candidatura, conform aşteptărilor. Apoi, Andrea Leadsom, o avocată a Brexitului, Michael Gove „locotenentul” lui Boris Johnson în campania din 2016, Jeremy Hunt – ministru de Externe, pro-european, Dominic Raab, ex-ministru pentru Brexit, dar demisionar, Sajid Javid, ministru de Interne, sunt interesaţi, fiecare în parte, de funcţia de premier. Theresa May nu a reuşit să găsească un acord de divorţ, altminteri negociat cu cei 27, ceea ce a condus la căderea sa. A avut multe de răbdat şi ieri a afirmat că „Regret foarte mult că nu am reuşit să realizez Brexitul. Succesorul meu va trebui să ajungă la un consens, posibil dacă ambele părţi implicate în dezbatere vor fi capabile de compromisuri”. Polarizarea exacerbată între partizanii unei ieşiri fără acord şi cei ai anulării Brexit, a complicat mult lucrurile. Theresa May nu are satisfacţia misiunii îndeplinite. Se poate însă felicita pentru eforturile susţinute în însănătoşirea finanţelor publice, ceea ce începuse David Cameron. Într-o asemenea siutaţie delicată, Jeremy Corbyn, liderul opoziţiei, estimează că din cauza demisiei sunt necesare acum noi alegeri, anticipate. Numai că evenimentul survine înaintea cunoaşterii rezultatelor alegerilor europene din Marea Britanie. Ceea ce se ştie este că Partidul Brexit, al lui Nigel Farage, a capitalizat frustrările alegătorilor care au votat pentru părăsirea UE, sifonând voturile conservatorilor. Bătălia pentru succesiunea la conducerea Partidului Conservator se anunţă dură şi va dura până la începutul verii. Deocamdată ţara e împărţită: 50% pentru menţinerea în UE şi tot 50% pentru ieşirea din UE. Cu toate acestea, Theresa May va rămâne în funcţie până ce un nou lider al Partidului Conservator va fi desemnat, de acum până la 20 iulie a.c. În Regatul Unit, liderul partidului care deţine majoritatea în Parlament, devine automat prim-ministru. Procedura nominalizării acestuia se derulează în doi timpi: deputaţii selectează „pentru finală” doi candidaţi, dintre cei care participă, şi apoi membrii partidului îi departajează. Care sunt reverberaţiile demisiei răsunătoare a premierului britanic, vom vedea în zilele următoare. În Franţa, Emmanuel Macron a „salutat” munca curajoasă, dar a cerut o clarificare rapidă pe Brexit, în timp ce Angela Merkel a spus că respectă decizia luată, fără nicio altă referire. Ceea ce ştim este doar că Brexitul se amână sine die.