“Cercetarea în industria naţională de securitate. Starea de fapt şi perspective”

0
110

nscSub acest titlu, New Strategy Center a organizat marţi, 17 mai 2016, la Cercul Militar Naţional, o dezbaterea incitantă. Au participat cu lucrări tematice: Constantin Ionescu, consilier de stat în Administraţia Prezidenţială şi director al Oficiului de Informaţii Integrate; Marius Ioan-Piso, preşedintele Agenţiei Spaţiale Române; col. Liviu Coşereanu, Comandant al Agenţiei pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, MApN; Sorin Chiţu, directorul Institutului pentru Tehnologii Avansate, SRI; Dorin Bârsan, director de programe în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Aeospaţială ,,Elie Carafoli”; Bogdan Nedelcu, Vicepreşedinte Teamnet şi Radu Lupu, Director General Interactive Systems.

“Cercetarea în România a fost organizată înainte de anul 1989 pe baza principiului că ţara noastră este capabilă să-si dezvolte singură resursele de inovare/cercetare/proiectare care să servească inclusiv dezvoltării militare a României. Acest principiu a generat o structura organizatorică orizontală compusă din complexe industriale, având in jurul lor un număr apreciabil de centre de cercetare care trebuiau să ofere soluţii de cercetare-dezvoltare industriei de specialitate. Aceste soluţii vizau şi o paletă largă de produse şi sisteme militare, pornind de la muniţii, armament de infanterie, tancuri, transportoare amfibii blindate, sisteme de comunicaţii, radare, avioane de vânătoare şi antrenament etc. Diversitatea industrială a generat nevoia de import de know-how pentru a putea rămâne pe piaţă, iar tocmai acest lucru a fost neglijat, conducând la stagnare, cercetarea ştiinţifică militară de la acea vreme fiind obligată să se alinieze principiilor politice de reducere a achiziţiilor de echipamente şi materiale de înaltă tehnologie din import. Adoptarea deciziei de dezvoltare a unui sistem inchis de cercetare, a condus la limitarea generării de valoare adăugată, bazată doar pe accesul limitat la reviste şi documentaţii externe. Totuşi, un număr redus de echipe de cercetare au beneficiat de sprijin financiar şi documentar pentru cercetari de vârf în domeniul echipamentelor destinate exclusiv uzului de către structurile speciale ale statului. După anul 1989, capacităţile naţionale de cercetare, inclusiv cele de cercetare ştiinţifică militară, denumită de acum cercetare de securitate, au suferit reduceri majore atât prin prisma plecării unor cercetători de valoare spre instituţii similare din străinătate, cât şi a reducerii drastice a comenzilor către societăţile comerciale din industria de profil. Inducerea ideii că produsele militare şi speciale din import sunt mai competitive decât cele din producţia internă a condus atât la creşterea cheltuielilor de achiziţii, cât şi la diminuarea drastică a fondurilor alocate cercetării de securitate. Tânăra industrie privată românească, aceea a IMM-urilor încearcă să se impună pe piaţa cercetării de securitate prin accesarea fondurilor europene şi dezvoltarea de proiecte în cooperare cu parteneri externi de prestigiu”, se arată în documentul de deschidere a evenimentului.