Despre „derby” se spune că este esenţa fotbalului. Şi se filosofează pe seama semanticii termenului, regăsit permanent în toate campionatele naţionale. Derby rimează cu ţara. Când un derby precum Real Madrid-Atletico Madrid, ajunge la rangul de finală a Ligii Campionilor cum este cea de mâine, 24 mai, la Lisabona, pe stadionul Da Luz, suntem în faţa unui eveniment insolit. Europa devine o ţară. S-ar putea spune că am mai avut ca precedent finale ale Ligii Campionilor care au reeditat derby-uri naţionale: Bayern Munchen-Borussia Dortmund, anul trecut, şi Real Madrid-Valencia în 2000. De data aceasta se întâlnesc două echipe din acelaşi oraş şi Madridul, din punct de vedere fotbalistic, este împărţit în două de suporterii celor două finaliste. De o parte, simpatizanţii galacticilor care aşteaptă „decima”, al 10-lea trofeu al Ligii Campionilor în istoria acestui club. De cealaltă parte, fanii lui „Atleti”, la o săptămână după câştigarea La Liga, năzuiesc la adjudecarea acestui trofeu de care au fost aproape, în urmă cu 40 de ani, în prima manşă a finalei CCE. Atunci cu Bayern Munchen. La rejucare bavarezii i-au făcut ţăndări. Într-un mare oraş european cum este Madridul, divizat de patimile fortbalului, de o rivalitate realmente riscantă, guvernul lui Mariano Rajoy s-a opus instalării unui mare ecran în Piaţa Puerta del Sol de teama evenimentelor care ar putea apărea. Pentru suporterii lui „Atleti” echipa cea mai detestată este Real Madrid, potrivit unei anchete de anul trecut, publicată de cotidianul sportiv „AS”. Pentru cei ai lui Real Madrid, marea rivală rămâne FC Barcelona. Lansată în 1955, sub numele de C1 (Cupa Campionilor Europeni), Liga Campionilor va cunoaşte mâine a 59-a finală. Atât Carlo Ancelotti, cât şi Diego Simeone se află în faţa unui trofeu seducător. Nu demult, Real Madrid s-a impus în Cupa Regelui în faţa celor de la „Atleti” dar, cum se ştie deja, La Liga a revenit bandei lui Simeone. Finala spaniolă din Champions League atrage atenţia asupra supremaţiei momentane a fotbalului iberic. În Liga Europa am avut tot o finală iberică: Benfica-Sevilla. Ca o paranteză, în deceniul 55-65, 70% din trofee au revenit cluburilor spaniole şi portugheze. Şi era perioada Spaniei franchiste şi a Portugaliei salazariste. Finala Ligii Campionilor este un derby al Madridului, capitala unei ţări în care fotbalul este la putere.