Dan Cherciu şi Revoluţia din decembrie

Nu mai auzisem, de multă vreme nimic despre Dan Cherciu, un anti-comunist la seral, şi chiar îmi făceam griji ca nu cumva, din cauza „ciumei roşii”, să fi băgat „capul la cutie” sau, mai rău, să o fi întins din ţară. Am greşit, ca în atâtea şi atâtea rânduri. Dan Cherciu, patronul de la SC Polisea, fost, până nu demult înrolat la PDL, consilier local municipal şi ce a mai vrut domnia sa, este viu şi nevătămat, chiar în formă, încât mă gratulează pe pagina sa de Facebook astfel: „Am fost în stradă, încă dinainte de fuga lui Ceauşescu, în primele rânduri ale coloanei, care a înaintat de la Avioane spre piaţa Mihai Viteazul. Activiştii şi sprijinitorii fostului regim, precum Mircea Canţăr, erau ascunşi prin vizuini (sau vizuine)? De frică. Astăzi eu sunt în vizuină, iar Mircea Canţăr e primadonă la tribună făcând laudaţio unei cărţi despre Revoluţia mea şi a noastră”. Excelent… text! Dan Cherciu face totuşi, necuprins de jenă, o rectificare în finalul lui, recunoscând faptul că în loc să citească despre Rusia 2018, „fotbal cică”, a citit superficial despre… Revoluţie. Acum nu ştiu dacă Dan Cherciu vede negru în faţa ochilor, n-ar fi cel mai mare defect, dar oricum delirează riscant şi prematur pentru vârsta sa. Fiindcă nu pot să îi răspund cum ar merita, adică în aceeaşi cheie, deloc cuprins de iritare, am să-i spun altceva. Nu ştiu dacă a fost sau n-a fost prezent la Revoluţia din decembrie de la Craiova. Care nu este o laudă, de bodegă, pentru oamenii normali la cap. N-apare în fotografii, în structurile Comitetului judeţean ale FSN ş.a.m.d. Dar să acceptăm că a fost. Ca în filmul lui Corneliu Porumboiu. Şi totuşi, cum au stat lucrurile? La Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, vineri s-a lansat cartea „Rusia 2018, de la Petru cel Mare la… Deschamps”. Deci nici o legătură cu Revoluţia din decembrie 1989, despre care a pomenit ceva, într-un alt context, scriitorul Marian Nazat. Despre participarea mea însă la Revoluţia din decembrie 1989, alţii sunt avizaţi să vorbească şi sunt destui, încă în viaţă. Pentru un anti-comunist la seral, ca persoana lui Dan Cherciu, o dezvăluire în plus este totuşi necesară, şi n-aveam de gând să o dezgrop. Fiindcă Dan Cherciu nu este numai ipocrit, dar narează aidoma celor care scriau pe vremuri pe pereţii wc-urilor publice. Personal nu i-aş dori să aibă vreodată „statutul” pe care îl aveam eu în decembrie 1989, când primisem, anterior, în luna octombrie a aceluiaş an, pentru „gorbaciovism”, ultima sancţiune maximă pe linie de partid, în şedinţa extraordinară de secretariat judeţean, după cum atestă stenograma evenimentului, aflată în Arhivele Naţionale – Serviciul judeţean Dolj. Să descriu şedinţa? Pe cine mai interesează? Redactor-şef, în urma abominabilei mele fapte, a fost adus în grabă Romulus Dima, succesorul lui Mihai Pacepa la Centrul de Informaţii Externe (CIE), creat pe ruinele Departamentului de Informaţii Externe (DIE) despre care poate afla detalii lecturând cărţile „De la SSI la SIE” (Florian Banu) şi „Puterea Umbrei. Istorii din lumea informaţiilor secrete –General de brigadă (r.) Aurel I. Rogojan faţă în faţă cu Dan Andronic” (Ed. Proema 2019). Într-o discuţie telefonică, nu demult, ultimul lider comunist de la Dolj, prof. univ. dr. Ion Traian Ştefănescu, mi-a spus între altele:  „Ea”, mi-a dat în şedinţă CPEx, atunci, ordin: pe ăla îl dai afară! Nu mai continui fiindcă nu se merită. La Revoluţia din decembrie de la Craiova am primit legitimaţia Comitetului de Salvare Naţională al judeţului Dolj cu numărul 218, semnată de Marin Nisipeanu, pe care o păstrez. Adică, revoluţionarii m-au recuperat din „vizuini”, cum „jubilează” anti-comunistul la seral Dan Cherciu. La Revoluţie, în ziua de 22 decembrie 1989, în stradă, respectiv în Piaţa Prefecturii, au fost toate categoriile sociale. Şi comunişti, precumpănitor (la Întreprinderea de Avioane numai “muştele” nu erau membre de partid), şi anti-comunişti, puţini la număr, şi rromi, şi… străini, veniţi de pe alte meleaguri. Dar asta e o altă poveste. Hotărât lucru despre frustrările sale nu sunt în stare să mă pronunţ, mai ales când vorbeşte -semn îngrijorător- “de revoluţia mea”. Îndrituit este psihanalistul pentru nesfârşitele distorsiuni la care îşi supune existenţa. Singur şi nesilit de nimeni mă declar incapabil de a purta o polemică de idei. Fiindcă Dan Cherciu nu are ruşine, ci resentimente. Nu are idei, ci convingeri. Nu are anvergură, şi nici nu doreşte. Şi nici nu ştiu dacă merită luat în seamă, în bazaconiile pe care le aşterne pe Facebook, ca să dea utilizare mâinilor, pentru dezvoltarea armonioasă a corpului. Căci înţelepciunea este inteligenţa care s-a împăcat cu propriile limite, spunea un contemporan de-al nostru, Alexandru Athanasiu în “Călătorie în jurul inimii”. Rămâne un chibiţ politic ieftin, care indiferent de anotimp, face uşor temperatură, încât lasă impresia că e plesnit cu tigaia în cap, de cei apropiaţi. Revoluţia din decembrie 1989 de la Craiova n-a dat miilor de participanţi nici minte, nici caracter, nici dreptul de a obţine avantaje materiale, deşi nu puţini s-au lipit la ele, ci doar sentimentul că vor trăi vremuri mai bune. Cam atât.

Explicaţie: la încheierea lucrărilor evenimentului respectiv, cel care a luat cuvântul a fost… Nicolae Ceauşescu, şi nu Ion Traian Ştefănescu, aflat într-o “poziţie avantajoasă” în eventualitatea unei schimbări la vârf, care nu s-a întâmplat, ceea ce în degringolada acelor momente s-a considerat o “lucrătură periculoasă”, din partea unui ziar local, din judeţul în care era prim-secretar.