Ambasadorul Albaniei la Paris, Dritan Tola, a scris pe site-ul Huffington Post un articol aparent interesant pe marginea partidei internaţionale de fotbal dintre Serbia şi Albania, contând pentru preliminariile Euro 2016, oprită în finalul primei reprize de arbitrul englez Martin Atkinson, din cauza evenimentelor de acum cunoscute. Domnul ambasador porneşte de la premisa că UEFA, care a deschis o anchetă, va anunţa măsuri disciplinare împotriva ambelor echipe la 23 octombrie a.c. Numai că, ocultând simbolistica întregii încăierări între cele două tabere, în egală măsură încărcate negativ, afirmă cu dezinvoltură că „o banderolă provocatoare nu trebuia să servească drept alibi pentru declanşarea urii, un stadion întreg strigând «omorâţi albanezii». Nimic nu justifică actele de violenţă şi riscul deschiderii unei cutii a Pandorei în Balcani”. Albania şi Serbia constituie de mai mulţi ani actorii unui conflict în adormire, exacerbat doar după ruperea provinciei Kosovo de Serbia, altminteri având o vechime mult mai mare. De altfel, vizita premierului albanez, Edi Rama, la Belgrad, la invitaţia omologului său, Alexandar Vucic, stabilită pentru 22 octombrie a.c., a fost amânată pentru 10 noiembrie a.c., fiind calificată ca istorică, întrucât este o premieră după 67 de ani. Un eveniment sportiv, şi este vorba despre o partidă oficială de fotbal între două ţări care nu-şi reprimă adversitatea reciprocă, a relevat, aidoma hârtiei de turnesol, cum stăm în vecinătatea imediată. Sârbilor li s-a reproşat mereu, pe nedrept, o tendinţă de paranoia. Ostracizaţi, stigmatizaţi, denunţaţi, condamnaţi politic şi mediatic şi la 25 de ani de încheierea războaielor în spaţiul iugoslav, mulţi dintre ei nu mai vor să tolereze maniera suspectă în care sunt priviţi, considerându-se victimele unui complot concertat de americani, germani şi Vatican. Primii sunt îngrijoraţi de apropierea istorică de Rusia. Germanii, în virtutea unui antislavism tradiţional, nu uită rezistenţa eroică a sârbilor în faţa armatei naziste de ocupaţie. Vaticanul, în numele rivalităţii regionale între catolici şi ortodocşi. În Serbia, majoritatea populaţiei este albanofobă, relaţiile Belgradului cu Priştina rămânând tensionate. Alături de Spania, Grecia şi România, Serbia refuză recunoaşterea independenţei regiunii Kosovo. În tribuna oficială a stadionului Partizan s-a aflat şi o delegaţie oficială albaneză, care îl cuprindea pe Olsi Rama, fratele premierului, bănuit iniţial de dirijarea dronei. Numai că în dimineaţa partidei mai mulţi membri ai delegaţiei de VIP-uri autorizate pe aeroportul Nikola Tesla, purtând fanioane în culorile albaneze, ceea ce era normal, dar şi ai UCK, organizaţie militară kosovară suspectată de crime de război contra sârbilor în 1999, au lăsat impresia autorităţilor abilitate că pregătesc o provocare inutilă. S-a fluierat imnul albanez, dar asta se întâmplă şi pe alte stadioane, pe Stade de France, din Paris, de pildă, francezii şi-au fluierat propriul imn. Arborarea drapelului roşu şi negru, nu al Albaniei, ci al Albaniei Mari, semnul unui naţionalism exacerbat, fiindcă regrupează teritorii cu albanofonii din Balcani, adică din Muntenegru, Macedonia sau Grecia, a fost scânteia conflictului. Când jucătorul sârb Stefan Mitrovic, dotat cu o bună detentă, a acroşat drapelul atârnat de o dronă, a izbucnit scandalul. Jucătorii sârbi şi-au protejat adversarii, chiar dacă fostul jucător al PSG Lorik Cana, căpitanul echipei, a fost lovit de un huligan sârb, care ştia că originea victimei sale era… Priştina. Albanezii au refuzat să părăsească terenul, pentru a nu pierde meciul cu 3-0 la masa verde, dar în cele din urmă, sub escortă, au părăsit Belgradul, aterizând la 3 dimineaţa pe aeroportul din Tirana, unde aveau prevăzută o primire triumfală. Considerată „bestia neagră” de occidentali, care nu doresc grăbirea accederii Serbiei în UE, ţara vecină l-a avut oaspete pe Vladimir Putin la celebrarea eliberării Belgradului de sub ocupaţia nazistă, în octombrie 1944. Din aberante motive, Serbia se regăseşte pe banca acuzaţilor de fiecare dată, motiv de indignare a populaţiei ei şi de efuziune consistentă la vizita lui Vladimir Putin, căruia i s-au rezervat cele mai înalte onoruri.
