Cum, până în prezent, Comisia Europeană s-a poziţionat implicit de partea argumentelor Madridului, refuzând să răspundă apelurilor separatiştilor, a sosit momentul să enunţe un punct de vedere ferm. Până acum, invariabil, a fost evocată „doctrina Prodi”, după numele fostului preşedinte al Colegiului European, care în 2004, răspunzând unui eurodeputat afirma: „Dacă o parte a teritoriului unui stat membru încetează să mai facă parte din statul respectiv, tratatele europene nu i se mai aplică”. După o eventuală secesiune, partea desprinsă trebuie să consulte Comisia şi Parlamentul, spre a obţine un vot al Consiliului în unanimitate, pentru ratificarea unui acord de adeziune din partea tuturor statelor membre. Jean Claude Juncker a făcut cunoscut acest argument, nu demult, pe canalul Euronews, referindu-se la respectarea unui eventual „Da” al catalanilor, privind independenţa. O gafă? Desigur. Rectificarea a venit imediat. Joi, 21 septembrie a.c., purtătorul de cuvânt Margaritis Schinas nu a deviat de la linia oficială. Cum va reacţiona Comisia Europeană, aşadar, dacă, la 1 octombrie a.c., catalanii vor spune „Da” la independenţă. „Noi respectăm ordinea juridică şi Constituţia unei ţări membre în toate cazurile”, a fost răspunsul. Viaţa politică şi socială spaniolă este sub o înaltă tensiune în apropierea zilei de 1 octombrie, dată la care Guvernul catalan a cerut cetăţenilor să se pronunţe în privinţa independenţei acestei regiuni autonome. Până aici situaţia este similară celei din Scoţia (2014) şi Quebec (1995). Dar, pentru restul, scrutinul este de-a dreptul în afara literei Constituţiei, întrucât şi Curtea Constituţională l-a declarat ca atare. Nicio ţară şi nicio instituţie europeană nu vor recunoaşte independenţa unei teritoriu obţinută fără respectarea legii. Şi independentiştii catalani, în care spectrul ideologic este dominat de extrema stângă şi dreapta tradiţională sunt conştienţi de faptul că procedura în care s-au implicat este imperfectă. Catalanii reclamă acum acelaşi statut ca Ţara Bascilor şi Navarra. Povestea nu este nouă şi s-a acutizat după 2010. Catalonia este regiunea cea mai bogată din Spania, cu un venit pe cap de locuitor deasupra mediei naţionale şi a celei din Uniunea Europeană.
