Un statut special pentru Ucraina?

Cea mai recentă iniţiativă a cancelarului german Friedrich Merz privind Ucraina ar fi acordarea statutului de „membru asociat” al UE, mai exact Ucraina ar urma să devină membru, dar nu cu drepturi depline. Această calitate ar oferi participarea la reuniunea liderilor UE, un loc în Colegiul comisarilor UE, un statut de membru fără drept de vot în PE şi chiar o oarecare reprezentare la Curtea Europeană de Justiţie. Importante pentru Kiev sunt garanţiile de securitate militară fiindcă, ţările membre UE ar datora sprijin Ucrainei, dacă războiul escaladează, şi mai mult. Merz doreşte să dăruiască Ucrainei clauza de asistenţă reciprocă europeană prevăzută de Articolul 42.7 din Tratatul UE. Până acum, linia politică a fost clară. Ucraina nu este membru UE, nici NATO, prin urmare nu există nici o obligaţie finală de asistenţă militară din partea Europei. Cancelarul german ar modifica acum acest prag. Fiindcă, de fapt, calitatea de „membru asociat” depăşeşte cu mult o apropiere simbolică şi ar permite Kievului, cum spuneam, participarea la reuniunea Consiliului Europei şi la Parlament, putând fii integrat treptat în programul UE. S-ar legitima aplicarea Art. 42.7, clauza de asistenţă reciprocă şi de apărare a UE. Formularea este inspirată. Statele membre ale UE se angajează să ofere „tot ajutorul şi asistenţa de care dispun” unui partener atacat. Clauza este considerată, chiar mai strictă, decât Art. 5 din Tratatul NATO, care oferă statelor o mai mare libertate de manevră politică. Articolul 42.7 a fost invocat după atacurile teroriste de la Paris din 2015. Propunerea lui Merz permite garanţii de securitate similare unei umbrele NATO, fără ca ţara să fie membră NATO. Articolul 42.7 nu declanşează o declaraţie de război, dar pune presiune politică asupra statelor membre ale UE, în cazul unei escaladări. Obligaţia europeană de asistenţă reciprocă devine îndreptăţită. Merz, prin propunerea sa, a declanşat o adevărată dezbatere. Nu s-a vorbit deschis despre acest lucru, însă de luni de zile la Bruxelles există îgrijorarea că Europa ar putea fi atrasă într-un rol de politică de securitate, care anterior a fost de competenţa NATO. Mai mult, Merz conferă activităţii o arhitectură europeană de apărare, încât noul plan pentru Ucraina pare să fie următorul pas. Mai clar: dacă aderarea Ucrainei la NATO rămâne nerealistă, UE ar trebui să-şi asume treptat garanţiile de securitate pe care NATO nu le poate oferi în prezent. Cu toate acestea, acest lucru estompează din ce în ce mai mult graniţa dintre UE şi Alianţa militară. Prin propunerea lui Merz, UE ar pătrunde într-o logică a conflictului militar, contrar raţiunilor fondării sale. La Bruxelles se discută ca UE să devină un actor mai independent în politica de securitate pe termen lung. Planul lui Merz este de fapt o dezbatere despre război, descurajare şi rolul viitor al Europei ca putere militară. Potrivit Der Spiegel, politicinul şi-a prezentat propunerea printr-o scrisoare adresată preşedintei Comisiei Europene şi preşedintelui Consiliului European. Kievul afirmă în schimb că este de acord doar cu aderarea deplină la UE. Sprijinul pentru Ucraina n-a fost doar financiar, logistic şi militar, ci şi de altă natură. Producţia de drone este din ce în ce mai mult expresia unei colaborări a unor societăţi mixte. Ruşii nu au de ales decât să contra-escaladeze, acceptând un război european care să implice… NATO. Berlinul prin compania de apărare Rheinmetall a anunţat producţia comună de rachete de croazieră Rute Block 2 în Ucraina. Să revenim: cancelarul german a anticipat numeroase obstacole în calea aderării depline a Ucrainei inclusiv procesul îndelungat de aprobare de parlamentele naţionale.