Şocul sperat, prin intrarea în campania prezidenţială a lui Nicolas Sarkozy, menit a reduce ecartul care îl desparte de Francois Hollande, n-a avut loc. Aceasta este concluzia majoră a barometrului Ipsos-Logica Bussines Consulting (17-18 februarie a.c.). Nicolas Sarkozy nu se află într-o bună postură. Pe lângă intenţia de vot şi alţi indicatori sugerează caracterul delicat al situaţiei. Francois Hollande îl devansează în opţiunea francezilor pe actualul preşedinte, care vine pe poziţia a doua. În martie 2007, raportul era invers: 31% dintre francezi doreau victoria lui Sarkozy şi doar 24% pe a lui Segolene Royale. În politică se poartă vocea. Şi, de mai multe luni, Nicolas Sarkozy încearcă să se facă auzit. Motiv pentru care, pe 29 ianuarie a.c., a apărut pe nouă canale de televiziune în acelaşi timp. Ceea ce nu s-a mai întâmplat în Franţa. Nu puţini francezi au crezut că nu le mai funcţionează telecomanda. Despre ce era vorba? Omniprezentul Republicii sau candidatul în alegeri? N-a impresionat, realmente, pe nimeni, prin ton, textură şi farmec. În martie 2010, Nicolas Sarkozy a făcut apel la UMP şi a cerut „o voce”. Francois Baroin, ministrul Economiei, a devenit purtătorul de cuvânt oficial, menestrelul preşedintelui. Voce gravă, catifelată, viguroasă. În politică seducţia este întotdeauna paradoxală. Un politician fără carismă şi rece nu va convinge. Exemplul cel mai convingător, Lionel Jospin, voce dezagreabilă, alură ascetică. Care nu avea nimic din farmecul lui Francois Mitterrand. Dar aceste detalii sunt de domeniul trecutului. Un alt indicator neliniştitor pentru actualul preşedinte, care îşi doreşte reeditarea mandatului, este pronosticul victoriei. Aproape 40% dintre francezi consideră că Hollande va fi ales şi doar 30% mai cred în realegerea lui Sarkozy. Potrivit electoratului, certitudinea de a câştiga este variabilă, însă alegătorii lui Sarkozy sunt mai sceptici decât ai lui Hollande. La doar două luni de primul tur al prezidenţialelor, raportul de forţe dintre candidaţi este extrem de stabil. Prin urmare, nu este clar, acum, ce ar putea schimba radical deznodământul alegerilor. Curbele strânse între Nicolas Sarkozy şi Marine Le Pen pun la îndoială inclusiv calificarea în turul doi. Apoi, creşterea bruscă înregistrată de Francois Bayrou, între începutul lunii decembrie şi mijlocul lunii ianuarie, sugerează că nu există impedimente să continue ascensiunea acestuia. Cu alte cuvinte, analiştii nu exclud posibilitatea eliminării actualului şef al statului chiar din primul tur de scrutin şi reeditarea unei confruntări între candidatul PS şi FN. Care sunt ameninţările pentru Francois Hollande? Creşterea lui Jean-Luc Melenchon? Aceasta este treptată, dar reală. În patru luni, candidatul partidului de stânga a crescut de la 6% la 9%. Până în prezent, „un asemenea ritm” nu înseamnă un pericol. În turul doi, 87% dintre alegătorii săi ar vota pentru Hollande. Dar ce câştigă „pe stânga” Hollande pierde cu centrul şi extrema-dreaptă. La mijlocul lunii ianuarie, 46% din alegătorii lui Bayrou şi 31% din cei ai Marinei Le Pen erau dispuşi să voteze cu el în runda a doua. Acum procentele sunt de 37%, respectiv 19%. Dar nici Nicolas Sarkozy nu e sigur de întreaga masă de voturi ale alegătorilor de centru şi extremă-dreapta. Mai ales că 35% din alegătorii lui Bayrou şi 46% din cei ai Marinei Le Pen refuză să exprime o opţiune clară pentru runda a doua.
