Singurătatea unor solidari

0
377

Deloc într-un moment de mare inspiraţie, dr. Adrian Streinu Cercel, şeful Institutului Naţional „Matei Balş”, prin programul său intitulat bizar „Vacanţa Mare” de prevenire a îmbolnăvirilor cu SARS-Cov-2 / Covid-19 a generat o nervozitate, nu uşor de estompat pe scena politică. În toată lumea civilizată deciziile privind restricţiile în contextul pandemiei sunt luate am văzut de decidenţii politici: premieri sau preşedinţi. Care beneficiază, bineînţeles, prin consilierii lor, ca specialişti, de toate datele necesare. Doctorul Adrian Streinu Cercel nu este un as al comunicării şi mai mult, ne-a aruncat în ceaţă, prin lipsa de claritate şi concreteţe al mesajului său. Preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a afirmat că propunerile dr. Streinu Cercel constituie programul PNL pentru a ţine bătrânii departe de secţiile de votare la viitoarele alegeri, şi a anunţat că va propune o moţiune de cenzură pentru demiterea guvernului Ludovic Orban, dacă măsurile propuse privind izolarea pe durata a încă trei luni a celor cu vârsta cuprinsă între 40 şi 65 de ani va fi adoptată. Aberanta propunere de dislocare a persoanelor vârstnice şi relocarea instituţionalizată a acestora, făcută de Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş”, a fost contestată dur de Avocatul Poporului. Iar preşedintele Klaus Iohannis a ieşit public şi a anunţat că măsurile de carantinare propuse sunt inacceptabile. Măsura este considerată discriminatorie, pe bună dreptate, întrucât îi face de cei peste 65 de ani să se simtă că nu au o judecată, la fel de matură precum persoanele de 25-30 de ani, şi nu ar fi în stare să realizeze importanţa măsurilor de precauţie, precum distanţarea socială, protecţia medicală şi sanitară. A trăi în izolare nu este deloc confortabil pentru nimeni. Chiar a trăi în „teletravail”, cum se spune, mai nou, se adânceşte sentimentul de izolare, dar dr. Adrian Streinu Cercel a comis o imprudenţă, întrucât bătrânii sunt contestaţi cu glas tare. Ne puteam aştepta la asta. Ar fi fost nelogic să aibă parte de… menajamente. Nici o societate nu are ce face cu melancoliile. Şochează însă altceva: descoperim că seniorii provoacă ura. Da, da, ura. Ştiţi cine ne atrăgea atenţia, asupra acestei chestiuni, cu câţiva ani în urmă? Scriitorul Octavian Paler în una din cărţile sale. „Tratamentul de care au parte bătrânii, spunea marele scriitor, mă face să mă gândesc că triburile din junglă, care îşi omorau bătrânii erau cel puţin sincere”. Singurătatea înficoşează. Noi nu cunoaştem singurătatea, ci doar lupta împotriva singurătăţii şi confundăm această luptă cu sentimentul de singurătate. Singuri în sens fizic, asta se poate în realitate, şi vârstnicii au grijă să fugă din faţa singurătăţii scufundându-se în lecturi, audieri muzicale, filme şi tot felul de strategii. Nu, din păcate nu sunt singuri. Să fim serioşi: cunoaştem incapacitatea de a admite singurătatea şi impasurile în care ne aruncă această incapacitate. Şi de multe ori confundăm singurătatea cu izolarea. Mai mult zgomot n-a însemnat niciodată mai mult adevăr. Nu vrem să fim cinici, dar vrem să exprimăm cumplitul impas pe care îl aduce frica de singurătate prelungită. Fiindcă toţi cei care se întâlnesc, vârstnici fiind, acceptă să se întâlnească, alungaţi de acceaşi frică de singurătate. Mai exact nu se întâlnesc doi sau trei oameni, ci două sau trei frici. Unii dintre noi nu admit singurătatea, fiindcă n-au puterea să privească drept în faţă. Sau, şi mai grav, nici nu îşi pun problema să privească astfel. Deşi uneori viaţa începe cu admiterea singurătăţii. Fără să-şi propună, încercăm să credem asta, dr. Adrian Streinu Cercel a creat o problemă, cu cele mai diverse interpretări.