Despre o cugetare cu iz porcin

0
287

De la o vreme citesc tot mai amuzat contorsionările psiho-lingvistice ale jurnalistului Ghilezan, cel care ştie la ce oră trebuie pus Regele pe Tron şi de ce Țara nu merită să afle acest lucru. Din când în când, adică foarte des, mândria de a fi singurul royalist într-o chintă unde face şi pe popa-prostu` şi pe valetul desemnat să servească una mică îi dă brânci să dea proclamaţii-grafitti către naţie, iar când subiectul e stors de zeama patriotică atacă vaste teritorii culturale. Că Banatu-i fruncea ştiam şi noi, dar ce te faci când mucea ştie cum se scrie în Oltenia şi-n restu` ţării: „Bănăţeanul citeşte nemţeşte, cum scrie olteanul cu cioclodul hârtia din haznaua din fundul curţii.”

Îl poftesc pe Marius Ghinghizhan până la Craiova să vadă cu ochii-i holbaţi de dioptria ştiinţei locul unde chiar au scris cu „cioclodul” Sorescu şi Ion D. Sîrbu şi-i promit că vom muta haznaua în Dunăre, ca să nu-i stricăm piparca cu care amuşină atâtea fermentaţiuni ale sudicilor emerdanţi.

Altminteri, vorba lui Arghezi (alt oltean care a scris cu objetu respectiv): „A, iată şi porcul. Bună dimineaţa, porcule, ia dă-te niţel deoparte să-ţi curăţ murdăria. Murdăria dumitale îmi place: atâta ştii, atâta faci şi nu te încurci cu idealuri mai sus de coada dumitale răsucită, ca să le spurci.”

Nicolae Coande