Terorismul de proximitate!

0
134

Francois MolinsPentru procurorul general al Franţei, Francois Molins, nu există nici o îndoială în privinţa desemnării tranşante, drept acte de terorism, a ceea ce s-a petrecut în seara zilei de 14 iulie a.c. la Nisa. Numai că este vorba de un „terorism de proximitate”, un nou gen de atentat premeditat. Tunisianul Mohammed Lahouaiej Bouhlel (31 de ani), deloc religios, violent şi de o sexualitate excesivă – consuma alcool şi carne de porc –, devine dintr-o dată interesat de mişcarea islamistă radicală, spunea în conferinţa sa de presă Francois Molins. Analiza calculatorului ucigaşului de către anchetatori a relevat că „nu înţelegea pentru ce Daesh nu poate avea un teritoriu”. Căuta aproape zilnic versete ale Coranului. Îl interesa derularea evenimentelor din statele americane Orlando şi Dallas. Stocase imagini cu Ben Landen şi Mokhtar Belmokhtar. În schimb, nici un jurământ de credinţă organizaţiei teroriste. Pentru Francois Molins, specializat în chestiuni de luptă anti-teroristă, se disting două tipuri de terorism: cel promovat de persoane antrenate în Siria şi un terorism de proximitate, practicat de persoanele care n-au avut contact cu Statul Islamic. O radicalizare rapidă poate surveni pe fondul atracţiei pentru ultra-violenţă a unor personalităţi bulversate, cum era cea a lui Mohammed Lahouaiej Bouhlel. Căutând informaţii legate de festivităţile zilei de 14 iulie, la Nisa, organizarea focului de artificii şi aşa mai departe, autorul carnagiului din Promenade des Anglais, prin mai multe selfie-uri, găsite în telefonul său de anchetatori, comite destule erori, care ar fi putut evita carnagiul soldat cu 84 de morţi şi peste 200 de răniţi. Este adevărat că nu era cunoscut de serviciile de informaţii, în sensul că nu avea o fişă S pentru manifestări de radicalism, la Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI). Era cunoscut, în schimb, pentru fapte de delincvenţă obişnuită de poliţie. Dar, graţie video-supravegherii din Nisa, anchetatorii l-au identificat pe ucigaş, „documentându-se” în zilele precedente atentatului, oprind în faţa hotelului Negresco camionul frigorific, pentru a cărui închiriere plătise 1.600 euro. Să facem precizarea că starea de urgenţă instituită în urmă cu trei luni era în vigoare. Ce declară Jaber, fratele său, pentru „Daily Mail”, că familiei din Tunis i-a parvenit suma de 240.000 de dinari (circa 100.000 euro) cu câteva zile înaintea atentatului şi că Statul Islamic a revendicat atentatul de la Nisa via agenţia Amaq, conform căreia autorul operaţiunii este un „soldat” al Statului Islamic, are o măruntă relevanţă. Dezbaterile politice pe chestiunea atentatelor repetate în Franţa s-au reaprins. Era inevitabil. Fiindcă se vorbeşte mereu de stare de urgenţă, efective ranforsate, legislaţie întărită şi în faţa loviturilor teroriste dispozitivul juridico-poliţienesc pică. Şi pică sistematic, deşi moscheile salafiste şi wahabiste sunt deschise permanent. Ceea ce înseamnă că măsurile sunt, uneori, ineficace şi derizorii sau cei care le pun în aplicare o fac superficial. Ceea ce nu a spus procurorul general al Franţa, Francois Molins, în cea de a doua conferinţă de presă a sa, când a definit terorismul de proximitate, este faptul că întreg dispozitivul de securitate, la Nisa, a avut defecţiuni. Şi cea mai gravă a fost accesul camionului frigorific, sub un pretext năucitor că urma să livreze o comandă de îngheţată, pe o arteră populată, a unei metropole turistice aflată în sărbătoare, pe Coasta de Azur. Polemica de amploare iscată nu este deloc gratuită, deşi ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi primul adjunct al primarului de Nisa, Christian Estrosi, se acuză reciproc, nevăzând pădurea din cauza copacilor. Fiindcă, până la urmă, nu este vorba decât de precara colaborare între poliţie şi DGSI, ceea ce de fapt s-a mai întâmplat. În discuţie intră şi capacitatea populaţiei de a rezista psihologic, nu economic, nu politic, la o proximă agresiune.