BAC 2014: Indicatorul calităţii procesului educaţional

0
89

Sfârşitul lunii iunie aduce, an de an, şi vestea BAC-ului. Ceea ce ştim din anii precedenţi este că bacalaureatul, într-o evaluare procentuală, rămâne şi principalul indicator veridic al calităţii procesului educaţional în învăţământul preuniversitar de stat. Care, bineînţeles, coroborat cu celelalte rezultate obţinute la concursurile interjudeţene, olimpiade pe discipline curriculare şi nu numai, conferă ceea ce numim bonitatea performanţei didactice a liceelor noastre. Şi opinăm, de luat în seamă. Procentul de promovabilitate în noua filosofie de desfăşurare a BAC-ului demonstrează cât se poate de veridic, aidoma unei hârtii de turnesol, „cum stăm” la capătul unui proces formativ irepetabil. S-au înscris până ieri 5.639 de elevi la cele 18 centre de examen şi probele de examinare, în număr de trei, se vor desfăşura în zilele de 30 iunie, 2 şi 4 iulie, urmând ca pe 7 iulie să se cunoască şi rezultatele. Se vor susţine probe la Limba română, Matematică/Istorie şi o disciplină opţională, care la filiera teoretică va trebui aleasă dintre materiile fizică/chimie/biologie/informatică, la filiera umanistă opţionale fiind psihologia/logica şi argumentaţia/geografia. Febrilitatea este reală în rândul candidaţilor, emoţiile ating cote ridicate, inclusiv în rândul dascălilor şi părinţilor. Oricum, bacalaureatul ocupă un loc distinct în orice discuţie cu orizont intelectual în aceste zile. Şi asta pentru că un bacalaureat riguros, aşa cum este momentan organizat, garantează minima civilizaţie mentală a majorităţii absolvenţilor săi. Revenim: BAC-ul reflectă cu elocinţă autoritatea şi competenţa fiecărui liceu din cele 42 existente în reţeaua doljeană a învăţământului preuniversitar de stat. Oricâte discuţii s-ar purta, şi se poartă, referitoare la curriculă, sfera oarecum inocentă a culturii generale, suntem din nou în faţa unor aşteptări. Care vor fi urmate bineînţeles de interpretările de rigoare. Ca o observaţie mai generală, surprinde oarecum faptul că limbile moderne, nu una, cum, de bine de rău, este regula, ci două, pe măsura pretenţiilor din spaţiul UE, nu constituie încă probă obligatorie, dar, fireşte, asta ţine de viziunea valului de reformatori ai învăţământului românesc, care au ucis finalmente chiar modelul românesc, deloc periferic. În rest, dacă ne luăm după comentariile dintr-un cotidian serios precum „Le Monde”, şi la alţii discuţiile despre BAC au un ornament similar cu cele de la noi, încât nici nu mai ştii cine de la cine s-a contaminat. Până şi perlele din probele scrise sunt identic de savuroase sau, poftim, de specifice vârstei, BAC-ul fiind asemuit Satanei.