Mult timp s-a spus că judeţul Dolj nu are o zestre extraordinară în privinţa turismului şi că, de fapt, turismul se face undeva la munte sau la mare, dar în nici un caz într-o zonă de câmpie. Cei care au crezut şi cred cu adevărat în potenţialul zonei noastre au de câştigat. Şi, mai ales, vor avea în perioada următoare, pentru că şi la câmpie există zone atractive. Coridorul Dunării, porturile Cetate, Calafat, Bechet, mănăstirile din judeţ, şantierele arheologice din zona Cioroiu Nou, Perişor – unde a copilărit Henri Coandă, şi multe altele, toate trebuie privite cu atenţie şi dezvelite de straiele Cenuşăresei. Despre toate acestea ne-a vorbit preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, unul dintre oamenii care cred că şi la noi se poate face turism.
„E o idee preconcepută că turismul trebuie să îl facă cei de la munte şi mare”
– Nu avem munte şi nici mare. Avem doar o câmpie întinsă, care, pentru unii, nu înseamnă mare lucru… Ce ar trebui să ştie aceştia despre Doljul nostru, despre potenţialul său turistic, pentru a-şi schimba mentalitatea şi impresia greşită că noi nu putem face turism?
– Cred că a fost o inerţie a multora, inclusiv a autorităţilor, şi o idee preconcepută că turismul trebuie să îl facă cei de la munte, cei de la mare, cei de pe malul unei ape. Însă şi la câmpie există zone cu foarte mare atractivitate. Dacă ar fi să le enumăr, ar trebui să vorbim, în primul rând, de coridorul Dunării, care înseamnă 150 km pe teritoriul României, despre porturile Cetate, Calafat, Rast, Bechet, despre perspectiva podului peste Dunăre. Totodată, partea ecumenică este foarte importantă în această zonă a Dunării – mă refer la Mănăstirea de la Maglavit, care în alte părţi ar aduce mii de turişti.
Pe de altă parte, îndreptându-ne către Craiova, descoperim o zonă încărcată de istorie: localităţile Cioroiu Nou şi Cioroiaşu, în care, în acest moment, se lucrează la şantiere arheologice. Aici s-a descoperit un castru roman şi unii spun că ar putea fi capitala Daciei Malvensis, vestita Malva. Dar, chiar dacă nu ar fi Malva, tot este o descoperire de proporţii – unul din cele mai importante castre de pe teritoriul Daciei, foarte bine conservat. Tot în această zonă avem comuna Perişor, unde a copilărit Henri Coandă. Vă daţi seama ce nume mare, cât potenţial ascunde, potenţial ce ar putea fi valorificat mult mai mult. Cred că localitate ar trebui să-i poarte numele.
Situl „Natura 2000”, în administrarea Consiliului Judeţean Dolj
– Dacă cineva v-ar cere sfatul în privinţa unui itinerar, ce i-aţi recomanda?
– Dacă un grup de turişti ar veni la Craiova şi ar vrea să viziteze şi judeţul, eu i-aş îndruma să parcurgă acest traseu până spre Dunăre. S-ar opri şi la Cioroiu, şi la Maglavit, apoi ar merge la Cetate şi, eventual, ar vedea şi Calafatul. Ar putea trece Podul spre Bulgaria, unde ar mai petrece o zi. O altă posibilitate ar fi în partea cealaltă, vizavi de Cetate, unde Bulgaria se întâlneşte cu Iugoslavia şi unde, zice-se, cocoşul cântă şi se aude în trei ţări, pentru că aici sunt Serbia, Bulgaria şi România. Să nu uităm că sunt peste 20 de vase cu turişti care trec zilnic pe Dunăre, de la Viena, şi care plătesc un bilet foarte scump, în jur de 3.000 de euro, ca să facă acest traseu şi să ajungă în Delta Dunării şi la Marea Neagră. Şi, dacă plătesc aceşti bani, înseamnă că îşi permit. Însă nu se opresc niciunde pe teritoriul României, nici măcar la Turnu Severin, care este un port mai mare. Cu atât mai mult la Cetate. Noi ne gândim totuşi că una dintre aceste opriri să fie undeva la Cetate şi, pentru câteva ore, să poată vizita Mănăstirea Maglavit.
Să nu uităm zona de pre-deltă a Dunării, care ţine de la Calafat, dinspre Ciuperceni, şi până la Dăbuleni. Aici este sit-ul „Natura 2000”, unde fauna şi flora sunt protejate. Consiliul Judeţean a obţinut, de câteva săptămâni, administraţia pentru întreaga zonă, respectiv pentru culoarul Jiului. Vorbim de circa 120.000 de hectare de teren, pentru care vor fi programe speciale prin care să se urmărească flora, fauna şi păsările migratoare. Vom fi foarte atenţi la tot ceea se va construi aici, autorizaţiile le vom da cu foarte mare atenţie la legislaţia europeană, pentru că am văzut ţări, cum este, de exemplu Olanda, o ţară foarte avansată, unde statul a decis să cumpere şi să aibă drept de preempţiune în momentul în care se vinde pământul.
Deocamdată însă, la noi, această zonă de pre-deltă a Dunării nu este pusă în valoare, pentru că nu ai unde să te opreşti cu un grup de turişti, nu există condiţii, dar vă asigur că în anii viitori ele vor fi. Evident, şi acum, chiar dacă este sălbăticie, merită drumul până acolo, pentru că zona este nealterată, nemodificată de mâna omului.
Un muzeu numit… Craiova
– Ce credeţi despre potenţialul Băniei? Pe ce puncte de atracţie ar trebui bătută moneda?
– Visez la un moment în care casele celor o mie de boieri, cum se mai numea Craiova, vor fi puse în valoare. Cred că aici se pot produce câteva lucruri absolut spectaculoase: unul dintre acestea este conservarea centrului vechi… Întregul oraş să fie un muzeu. În jurul anului 1925, s-a creat o modă prin care cei care aveau pământuri fie în Câmpia Băileştilor, fie în alte părţi, îşi construiau o casă la Craiova şi îşi trimiteau copiii la şcoală, la Paris. Aceasta era moda. Aşa că a fost o întrecere, cine să îşi facă o casă mai frumoasă. Unde acestea au fost reamenajate şi reabilitate, spre exemplu Casa Universitarilor, se vede ce a însemnat perioada respectivă. Este o bogăţie. Păstrând proporţiile, poate numai Praga este un imens muzeu. Dar şi noi putem face ca turismul cultural să fie cel care va prima în Craiova, dacă ne vom îndrepta privirile către aceste case boiereşti de odinioară.
Gândiţi-vă că vom avea gata Muzeul Olteniei, pe de altă parte s-a terminat de reamenajat Casa Băniei, cea mai veche construcţie civilă din Craiova, care, de asemenea, adăposteşte un muzeu. De asemenea, lucrările de restaurare şi consolidare a Muzeului de Artă se vor finaliza până anul viitor şi va fi cea mai frumoasă clădire din Craiova, cu cea mai bogată colecţie de suflet a oltenilor, cu operele lui Brâncuşi.
Craiova are Parcul „Romanescu”, are alte instituţii deosebit de atractive – Colegiile „Carol I”, „Fraţii Buzeşti”, „Elena Cuza”, locuri încărcate de istorie. Craiova a dat oameni care au fost apreciaţi la nivel naţional şi care au lăsat urme adânci în cultura românească.
„Ne-am jenat să promovăm cu putere turismul”
– De ce credeţi că până acum nu s-au valorificat toate aceste bogăţii? Dacă privim către viitorul Doljului, pe ce mizăm în plan turistic?
– Aşa cum vă spuneam la început, cred că ideea preconcepută despre unde se poate face turism a menţinut o stare de latenţă atât în rândul autorităţilor, dar şi a oamenilor. Cred că abordarea noastră a fost una slabă, pentru că ne-am jenat să promovăm cu putere turismul. O bună perioadă de timp puteam să dăm vina pe infrastructura care nu era adecvată. Acum însă chiar cred că avem câteva puncte care ne situează pe un trend de dezvoltare – şi am în vedere faptul că dezvoltăm Aeroportul din Craiova, că avem un proiect al Consiliului Judeţean prin care se asfaltează până în faţa fiecăreia dintre cele 111 primării din Dolj, că pe bani europeni am făcut drumuri şi am legat culoare de nord, la sud, de la est, la vest, şi o facem în continuare, că se reabilitează drumul de la Calafat până la Craiova, că se face centura de sud, şi se reabilitează drumul Craiova-Alexandria. Va exista, astfel, o activitate clară pentru judeţul Dolj şi, mai mult decât atât, apariţia firmei Ford ne va schimba viaţa din multe puncte de vedere. Cel puţin în domeniul serviciilor ne va obliga să avem hoteluri îngrijite şi de bună calitate. În anii care urmează, vom avea peste 500-600 de străini care vor veni numai pentru fabrica Ford. Dacă ne mai gândim şi la cei de la Deveselu, dacă îi punem la socoteală şi pe cei care sunt la Pirelli, şi pe cei de la alte firme mari care sunt cu ochii pe Craiova, eu mă aştept la o dezvoltare spectaculoasă a acestei zone, inclusiv în ceea ce priveşte turismul. Pentru că toată lumea aceasta are o filozofie pe care noi abia acum o descoperim: românul a fost obişnuit să muncească, nu a ştiut ce este sâmbătă, ce este duminică, ce sunt sărbători legale, iar relaxarea a fost tot timpul pe ultimul loc.
Sinaia românească, de peste graniţă
– Se vorbeşte foarte mult despre turismul transfrontalier. Ce înseamnă acest lucru pentru doljeni?
– Dezvoltarea turismului transfrontalier cu siguranţă va fi o oportunitate, în condiţiile în care nu mai există frontiere şi îi redescoperim pe vecinii noştri bulgari. Practic, ne putem plimba în voie: gândiţi-vă că în momentul în care în Vratsa, care este la 150 km de Craiova, se va putea trece foarte uşor pe la Calafat, zona va deveni un fel de Sinaia românească, mult mai aproape de noi şi mult mai ieftină. Iar în materie de schi – şi păcat că nu am această pasiune –, fiul meu, care este un pasionat în acest sens, mi-a spus că în Bulgaria a găsit piste de schi similare cu cele din Austria.
«Au venit la mine delegaţii de nemţi şi m-au întrebat: „Există case de chirpici, că noi asta vrem să vedem?” Şi le-am spus că există foarte multe… De aceea, satul românesc trebuie conservat. Bineînţeles, trebuie să i se aducă utilităţile de care are nevoie şi pe care civilizaţia le cere – apă, canalizare, telefonie, Internet etc. –, dar fără ca asta să însemne schimbarea lui, prin ridicarea de vile cu turnuleţe. Satul românesc este acesta: frumos, autentic şi dorit de străini. Este bogăţia noastră şi trebuie să-l protejăm».
«Există o strategie de dezvoltare la nivelul regiunii Oltenia, făcută cu ADR Oltenia, dar şi o strategie a judeţului Dolj, pentru că este industria fără fum. Sunt ţări care scot bani importanţi din turism şi nu trăgând la şaibă. De aceea, ce avem noi trebuie pus în operă. Sperăm să ajungem într-un moment în care nu o să mai fim priviţi ca o Cenuşăreasă».
Lângă portul cultural Cetate va fi construit, cu fonduri europene, un amplasament de tip marină, pentru 50 de ambarcaţiuni.
