Copiii români din sistemul de asistenţă socială ar putea fi adoptaţi de cuplurile din străinătate, dacă unul dintre soţi are cetăţenie română, în cazul în care proiectul de modificare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, propus de Guvern şi trecut prin Senat cu mai multe amendamente, va trece şi de Camera Deputaţilor. Ca membră a Uniunii Europene, România trebuie să se alinieze la regimul adopţiilor internaţionale, iar proiectul dezbătut săptămâna trecută în plenul Senatului stabileşte măsuri clare în conformitate cu acordurile ratificate sau semnate de ţara noastră. Modificările ar putea echilibra diferenţa dintre rata adopţiilor şi cea a abandonului, fenomen în creştere în România, unde din ce în ce mai mulţi copii rămân în grija statului, abandonaţi încă de la naştere sau aduşi la vârste mai mari de părinţii care nu au bani să le asigure creşterea în condiţii normale. Odată cu amplificarea fenomenului de abandon, autorităţile de resort au intensificat şi adopţiile, atât cât permit condiţiile acestei proceduri, însă sistemul se aglomerează de la lună la lună, fiind necesare soluţii alternative în acest sens.
„Legea adopţiei a fost adoptată în 2004, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană. Acum suntem deja după patru ani de când România a aderat la Uniunea Europeană şi sigur că trebuie să existe o abordare unitară. Din acest punct de vedere noi trebuie să revizuim actualele reglementări şi să arătăm o deschidere firească spre anumite schimbări în sistemul de asistenţă socială”, a declarat directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, Florin Stancu.
„Atunci când o familie decide să adopte un copil, intervin o serie de bariere”
Statistic, şansele de a fi adoptat ale unui copil de etnie romă sunt mult mai reduse decât ale celorlalţi copii. Asta deoarece foarte multe familii potenţial adoptive au prejudecăţi cu privire la etnia romă şi refuză să ia în calcul adopţia unui copil cu astfel de origini. La fel se întâmplă şi cu copiii cu dizabilităţi sau cu vârste mai mari de trei ani. „Atunci când o familie decide să adopte un copil, intervin o serie de bariere, fie că este vorba de copii cu handicap, de etnie romă sau copii cu vârste mai mari de 2-3 ani. În Uniunea Europeană aceste prejudecăţi nu sunt atât de pregnante, ceea ce înseamnă o şansă în plus de a găsi familii şi pentru copiii care fac parte din aceste categorii. Familiile adoptatoare, în procent de peste 80%, impun condiţii în ceea ce priveşte starea de sănătate, etnia, istoricul copilului. Din acest punct de vedere e greu de gestionat această problemă. Trebuie îndeplinite nişte condiţii pentru ca un copil să fie declarat adoptabil”, a mai spus Florin Stancu.
Adopţiile nu ţin pasul cu abandonurile
Ca rată a adopţiilor, Doljul se află printre primele judeţe cu un număr de 20-30 de adopţii pe an. În 2010, la nivelul DGASPC Dolj s-a operat o creştere a numărului de adopţii. Acestea nu ţin însă pasul cu abandonurile înregistrate pe raza judeţului. Procedurile de adopţie nu pot fi grăbite deoarece există riscul fie ca familia să nu poată asigura mediul optim de dezvoltare a copilului, ori posibilitatea ca acesta din urmă să nu corespundă aşteptărilor familiei adoptatoare. „În 2010 am depăşit chiar pragul de 30 de adopţii, ajungând la 41. Am intensificat procesul pentru că am căutat soluţii alternative la problemele cu care ne confruntăm: lipsa de personal şi supraîncărcarea sistemului. Există o creştere a adopţiilor, dar ea nu menţine un echilibru cu fenomenul abandonului. Nu putem sări peste paşii specifici procedurii de adopţie, care durează mai mult timp”, a explicat directorul DGASPC Dolj.
Potenţialii părinţi trec prin mai multe etape de verificare
Înainte de a obţine un atestat că sunt apte să adopte, potenţialii părinţi trec prin mai multe etape de verificare care fac procedura sigură şi dau certitudinea faptului că s-a găsit căminul potrivit pentru copil. „Atestarea familiei pentru adopţii se face în urma unei evaluări etapizate, pentru ca noi să ne asigurăm că familia prezintă garanţia morală şi materială de creştere a copilului. Potenţialii părinţi trec prin evaluări psihologice, anchete sociale ample şi chiar cursuri de formare. Înainte de apariţia Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, procedura era simplificată, lucrurile se întâmplau mai repede, dar la fel de repede se şi desfăceau. Pe parcursul acestui proces sunt persoane care îşi dau seama că nu sunt pregătite să devină părinţi şi renunţă la adopţie”, a afirmat Stancu.
Rata abandonurilor se înscrie pe o curbă ascendentă de mai mulţi ani. Ceea ce amplifică îngrijorarea în faţa acestui fenomen este faptul că 60% dintre acestea sunt motivate de lipsa banilor pentru a putea păstra copilul în sânul familiei pentru creşterea şi educarea sa.
Proiectul de lege aprobat de Senat prevede că familiile stabilite în străinătate vor putea adopta un copil dacă unul dintre soţi are cetăţenie română, în termen de doi ani de când copilul a fost declarat adoptabil. Părinţii adoptivi sunt obligaţi să îi informeze pe copii că nu sunt părinţii lor naturali, iar bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei sunt obligaţi să facă testele ADN. Nu vor putea adopta copii persoanele care au fost condamnate pentru o infracţiune împotriva familiei, săvârşită cu intenţie, şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri. Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal. În varianta propusă de Guvern, proiectul de lege propunea ca adopţia internaţională a copiilor români sa fie posibila doar pentru rudele acestora până la gradul al treilea, inclusiv cu domiciliul în străinătate, însă Senatul a adoptat mai multe amendamente care fac legea mai flexibilă. Senatul este prima Cameră sesizată cu proiectul legislativ, iar forul decizional este Camera Deputaţilor.
ALINA DRĂGHICI şi LAVINIA ILINA
