În puţine momente ale acestui sezon a fost Universitatea Craiova aşa de pragmatică, aşa cum s-a întâmplat la victoria cu Rapid. Nu a fost neapărat nemeritată, dar a fost presărată cu mai mult noroc a de obicei. O doză de şansă care era “datoare” Craiovei, dacă e să luăm doar două exemple la îndemână, deşi nu e nici măcar reversul. La vizita precedentă a giuleştenilor, Ştiinţa i-a surclasat ca joc, dar abia a scos un punct în prelungiri. În derby-ul de titlu de la Cluj, chiar şi în inferioritate, Craiova a avut mult mai multe ocazii decât a avut duminică seara cu Rapid, dar a încasat un 4-0 sec.
A fost o etapă în care Craiova a fost sub protecţia Zeiţei Fortuna. Mai întâi, CFR a marcat la Mioveni la ultima fază şi rămâne cu speranţe la titlu, în condiţiile în care urmează derby-ul local, pentru care motivaţia va fi mai mare. Apoi, liderul, “U” Cluj a pierdut primul meci după mult timp, în faţa unei echipe, Dinamo, care uitase cum e să câştigi. În sfârşit, şi cel mai important, după ce a fost ajutată de alţii, Craiova s-a ajutat şi singură şi a ajutat-o şi norocul, obţinând un succes într-un moment crucial.
Ca un părinte iubitor, Craiova a iertat şi s-a făcut că uită boacăna copilului său, corigent la Cluj, şi, ca într-un exemplu de parenting modern, l-a tratat ca pe un premiant, ca pe un viitor campion, pentru a-i reface moralul. În prologul derby-ului, la Ciupercă, mii de olteni s-au mobilizat şi au blocat circulaţia, creând autocarului echipei un culoar de fulare, fumigene, torţe şi mult entuziasm. După o asemenea întâmpinare, măcar de ruşine trebuie să-ţi dai viaţa pe teren. Oricum, actuala echipă nu poate fi acuzată de indolenţă, de superficialitate, fiindcă în acest sezon chiar n-au existat astfel de probleme. Pe stadion, într-o Duminica Tomii călduroasă, 25.000 de suflete alb-albastre au fost credincioase culorilor şi au suferit alături de-ai lor pentru o victorie grea, dar esenţială. Una despre care se spune de obicei că nu contează cum e obţinută.
Prima repriză a avut efect de somnifer, chiar şi pentru fanii celor două echipe. Craiova a avut două tentative ale lui David Matei, alfat cumva în miss-match la cele două ocazii, ţinând cont de statura sa fragilă, şi o finalizare anemică al lui Baiaram, una care reflectă cumva diferenţa faţă de Fane cel din prima parte a sezonului.
Rapid a jucat cum a făcut-o în tot acest campionat, doar că în play-off a fost părăsită de noroc şi de eficienţă. Gâlcă s-a apărat tot campionatul şi a speculat cu multă şansă calităţile jucătorilor săi de bandă, dar nu putea să-i meargă la nesfârşit. Koljic a rămas la pauză la vestiare, fiindcă a jucat de parcă a fost nostalgic după perioada de la Craiova. Cu 11 jucători în spatele mingii, Rapid a intrat la pauză cum a vrut, fără gol încasat, în timp ce Craiova n-a riscat şi n-a jucat suficient pentru a modifica tabela.
Pentru Ştiinţa şi pentru meci în sine, golul lui Assad a venit cum nu se putea mai bine. Am avut în sfârşit şi ceva fotbal în derby, iar Ştiinţa a avut ce apăra pentru restul reprizei şi a făcut-o şi cu abnegaţie şi cu o dâră de noroc. Palestinianul a speculat prima şi singura sa ocazie, iar echipa, una dintre multele faze fixe pe care şi le creează. Ştiinţa a stat încă un sfert de oră în presing, apoi a făcut pasul în spate, n-a mai riscat nimic. Rapidul a avut două ocazii uluitor de mari, ţinând cont că a construit haotic, dar au fost înlesnite de precipitarea amfitrionilor, care resimţeau presiunea tot mai mult cu cât de apropia finalul de meci, de parcă se acorda deja trofeul de campioană. Stadionul a încremenit la reluările lui Christensen şi Dobre, dar era nedrept un egal, nu neapărat pentru acest meci, ci pentru acest campionat. Nsimba a simulat şi el o ripostă. Cu doi portari accidentaţi, Craiova a avut pe bancă doi juniori pe acest post şi s-a cutremurat când “Popică” a acuzat probleme medicale, în partea secundă.
La final, înainte de a sărbători cu fanii, alb-albaştrii s-au prăbuşit pe teren, dar nu neapărat de oboseală, ci mai mult pentru a se elibera de stres. Craiova revine pe prima poziţie şi are în faţă semifinala cu Dinamo, apoi returul play-off-ului. Eventul e aproape, dar în acelaşi timp atât de departe… Jocul nu convinge, dar nici nu putem vorbi despre vreo criză de exprimare. E perioada în care numai rezultatele contează, dar există şi impresia că nu poţi avea un parcurs impecabil cu aceste evoluţii neconcludent. Chiar dacă nu vrea să admită, Universitatea e bântuită şi acum de fantoma eliminării neverosimile din cupele europene şi, aşa cum s-au aliniat toate planetele pentru a părăsi Europa, un sezon atât de bun ar putea să se termine fără un trofeu, deşi ambele sunt aproape. De aici şi această presiune imensă care planează asupra echipei şi poate chiar şi a suporterilor. Dacă vor colabora şi se vor ajuta reciproc, au şanse mari să bucure laolaltă la final. Urmează o lună specială pentru Universitatea Craiova, fiindcă sezonul este deja istoric, indiferent de deznodământul său, fie că va fi o bucurie imensă sau vom asista la volumul 2, peste decenii, al “Campioanei Unei Mari Iubiri”.
UNIVERSITATEA CRAIOVA – RAPID 1-0
A marcat: Assad Al-Hamlawi 47.
UNIVERSITATEA CRAIOVA: L. Popescu 7 – Romanchuk 7, Ad. Rus 7, Screciu 8 – Carlos Mora 8, Cicâldău 7, Mekvabishvili 7 (Al. Creţu 90), Bancu 7 – D. Matei 7 (Băsceanu 77), Al-Hamlawi 8 (Nsimba 70) 7, Baiaram 7 (Samuel Teles 77). ANTRENOR Filipe Coelho
RAPID: Aioani – Onea (Cr. Manea 79), Paşcanu, Kramer, Borza – T. Christensen (Hazrollaj 79), K. Keita, Grameni – Moruţan (Al. Dobre 68), Koljic (D. Paraschiv 46), Petrila (Talisson 68). ANTRENOR Costel Gâlcă
Arbitri: Szabolcs Kovacs 7.
